Eu te iubesc cu ură... de Cristian Petru Balan

Eu te iubesc cu ură şi-n ură ard iubire,Cu jertfă necuprinsă, cu trăznet îngheţat,Ce-ţi spulberă tot frigul din sufletu-nchistat,Cerându-i umilinţei în taină să te-admireCa să-ţi înalţ altare pe-un pisc mai luminat,Unde să-ţi smulg din mână sceptrul de preamărireŞi să-ţi ucid trufia fără milostivireOri să te-alung din sânge, din vise şi oftat...Iar dacă plângi, mă-nchin durerii tale-amare,Cad rugător de-a pururi cu faţa-n sânu-ţi falnic,Te-mbrăţişez cu milă şi-ţi cer duios iertareSau, cu-n sărut sălbatic, îţi sorb plânsul năvalnicStrigând: rămâi, prinţesă, zeiţă-alinătoare!Rămâi pe veci cu mine... Şi nu-mi zâmbi şăgalnic