In ultimele zile viata mea a prins mii de culori...si asta pentru ca in aceste zile, saptamani chiar si luni am fosta navalita de sentimente diferite.Aveam momente in care ma simteam copila, in care ma simteam mare si puterinica, in care eram trista sau fericita, in care iubeam, in care uram.Daca cineva ma intreaba cum ma simt si cum imi merg lucrurile nu stiu ce sa raspund, am avut o problema cu stomacul, dupa cum intr-un sfarsit am aflat era din cauza stresului.Probabil toate aceste sentimente au venit asa toate impreuna peste mine datorita evenimentelor traite.Nu am avut timp ca sa mai scriu ceva pe blog, dar am avut seri in care, obosita, as fi vrut sa ma pot descarca scriind ceva nou, insa nu am reusit, nu reusit pentru ca nu imi dadeam seama de ceea ce simteam...le aveam pe toate impreuna.Si acum imi simt toate aceste lucruri si nu stiu cum sa le dau afara, nu stiu cum sa fac.Pare ca le-am absorbit si ca nu ma mai vor lasa niciodata.Imi e frica sa traiesc in continuare asa.Fara sa stiu ce simt.Sa am parte de bucurie si tristete in acelasi timp.Ma simt singura si totusi am atatea persoane langa mine.Nu numai familia, ci si prietenii si totusi ceva imi lipseste, cineva lipseste! Din nou acea stare de nemultumire, din nou acea stare de neintelegere, din nou acea stare profunda de tristete si iubire!Nu reusesc sa mai inteleg ce se intampla cu mine, simt ca stau sa cad.Ma simt la marginea prapastiei si ca o mica adiere de vant ma poate face sa cad.DAR NU VREAU SA CAD!si totusi nu am forta sa ma opun acelei adieri ce ma va face sa alunec in intunericul prapastiei din nou! Dar nici o problema, ma voi ridica! Si voi cadea iar, dar eu ma voi sui usor din nou spre lumina!
Vad colegii mei cum trag fumul in piept atat de pofticiosi, de dorinici si vad cat de impliniti sunt.Ma uit la ei si pentru o secunda ajung sa ii invidiez.Sa le invidiez mizeria!De ce? De ce din nou? Daca iar cad? Daca iar ajung sa traiesc sub "anestezie"? Cine ma va mai ridica? Cine ma va mai ajuta? Va fi cineva sa imi poata da acea palma ca sa ma trezeasca?Ce se va intampla cu mine?Voi ajunge iar acolo unde nu vreau, chiar atat de puternic poate fi vantul asta, atat de puternic incat sa ma duca acolo unde EU nu vreau?
Trec zilele si eu inca rezist, trece o adiere, trec doua, trece o furtuna, si totusi reusesc sa raman la marginea prapastiei si sa nu cad in ea.Ma simt slaba si totusi ceva imi demonstreaza ca sunt altfel si ca inca pot lupta!
Prea multe sentimente si prea multe dorinte.Ma simt copil, ma simt adult, si totusi nu sunt nici una din cele doua!
Vad colegii mei cum trag fumul in piept atat de pofticiosi, de dorinici si vad cat de impliniti sunt.Ma uit la ei si pentru o secunda ajung sa ii invidiez.Sa le invidiez mizeria!De ce? De ce din nou? Daca iar cad? Daca iar ajung sa traiesc sub "anestezie"? Cine ma va mai ridica? Cine ma va mai ajuta? Va fi cineva sa imi poata da acea palma ca sa ma trezeasca?Ce se va intampla cu mine?Voi ajunge iar acolo unde nu vreau, chiar atat de puternic poate fi vantul asta, atat de puternic incat sa ma duca acolo unde EU nu vreau?
Trec zilele si eu inca rezist, trece o adiere, trec doua, trece o furtuna, si totusi reusesc sa raman la marginea prapastiei si sa nu cad in ea.Ma simt slaba si totusi ceva imi demonstreaza ca sunt altfel si ca inca pot lupta!
Prea multe sentimente si prea multe dorinte.Ma simt copil, ma simt adult, si totusi nu sunt nici una din cele doua!
