ce-i cu noi?

Nimeni nu stie prea multe drespre mine, eu scriu p blog despre anumite argumente , stiu cateva pers care citesc ( nu numai u Mada) si deci m-am gandit sa ma prezint makr un pic , despre felul in care imi traiesc fiecare zi , despre ce gandesc despre altii si modul in care traiesc ei...Imi ador prietenii, si ador muzik, rock sau pop , orice gen in afara de manele , care demonstreaza lipsa de cultura a unora...si felul in care vad viata ce pt ei e numai distractie , insa viata conteaza mult mai mult de atat .Normalul s-a transformat in ceva ciudat , pt mintile adolescentilor, parintii au ajuns sa nu mai aiba respectul cuvenit si chiar sa fie obiect de profit pt unii dintre ei.Sperante, vise ce unora par distruse de parinti , si totusi ei se gandesc la cum sa ne faca sa ducem cat de cat o perioada din viata fara sa suferim , insa noi credem k suntem destul de mari sa suportam anumite lucruri , si dupa unele experiente de dam seama cat de mult ne distrugem , dar uite k uneori dupa o dezamagire apare din nou o luminita ce ne face iar sa visam , sa speram si iar de la inceput cu faptul k noi putem sa rezistam la micile , mari proble ce le avem , ce ni le facem .Si dc sa nu incercam? Dc sa nu vedem si noi cum e ? Dc dupa o prima cadere sa ne retragem si sa nu mai sarim poate reusim sa ajungem unde vrem ? Dc unii zic k la varsta noastra nu exista iubire ? Dc noi ii contrazicem ? DC? O intrebare generala pt fiecare adolescent rebel ce descopera viata , si cerceteaza cu pasii lui fiecare bucatik de teritoriu al vietii .Insa teritoriul e enorm , iar noi putem alege teritoriul usor , lin , fara munti , dealuri , vai sau putem alege cel plin de obstacole si sa vedem unde ne duce , la ce ne duce , si ce sfarsit ar avea.Suntem dornici de viata , dar oare stim ce e viata ? Vrem iubire , dar oare e asta iubirea adevarata? Vrem respect , dar respectam ? Respectam , dar suntem respectati? Iubim , dar suntem iubiti? Am trecut peste o dezamagire, iar acum incerc sa o iau de la inceput , incerc sa dau aceeasi incredere si iubire , pt k inima nu se poate comanda , iar ratiunea singura distruge , dar inima si ratiunea impreuna ne vor da ceea ce noi ne asteptam sa primim .Dragoste dam , cu masura , dragoste vom primi , dar dragostea fara respect nu exista ! Pt k asa cum e si in viata de zi cu zi , persoanele ce nu le respectam le uram sau nu le suportam , insa avem retineri , si ne alegem cuvintele cand e vorba de o persoana la care tinem.Si de ce nu poate exista respectul pur si simplu pt orice persoana ? De ce trebuie neaparat sa ranim pe altii ? sau orgoliul lor ( cel mai des) .Pt k suntem egali , dar diversi.Pt k fiecare are o personalitate , eu incerc sa imi vad defectele si incerc sa le repar, dar dau valoare doar parerilor persoanelor la care tin.Pt k dragostea, viata si respectul calatoresc impreuna pe aceeasi strada.IUBESC!