Acum cateva zile eram gata sa sterg blogul, pentru ca nu am deloc timp pentru a scrie, pentru a gandi limpede si pentru a fi impacata cu mine insusi pentru a-mi da drumul la scris.Deobicei cand scriu scriu exact ce gandesc, nu ma pun pe foita sa imi scriu ideile si dupa sa incep sa scriu un articol. Adevarul e ca atunci cand scriu pun tot sufletul meu la vedere si las sa iasa tot din mine, acesta poate fi si un defect pentru ca atunci cand cineva citeste ceea ce scriu ma descopera pe mine, fara o masca de protectie care sa imi apere adevarata fata a sufletului si gandirii mele.
Asa cum spuneam nu am timp sa scriu pe blog, am inceput un nou an scolar, am inceput liceul, si sunt din ce in ce mai preocupata de ceea ce se va intampla, sunt speriata sa nu cad cu invatatura si cu comportamentul avand in vedere ca am foarte multe exemple urate prin jur. In fiecare zi timpul pe care il am mi se pare prea putin pentru a reusi sa fac ceea ce trebuie facut pentru a 2-a zi sau chiar pentru ziua respectiva.Nervii nu ma mai tin, ma simt disperata si pierduta, totul e nou si nu stiu cum sa ma comport in asemenea situatii.Merg la scoala cu firca ca azi ma pot asculta pe mine pentru prima oara in clasa, si nu stiu ce metoda au profesorii de a asculta nu stiu cum trebuie sa invat nu stiu cum trebuie sa expun lectia si nu stiu cum sa ma comport in fata lor.
Acasa problemele nu lipsesc, nu am timp sa imi vad parintii, de multe ori mananc singura pentru ca ei nu sunt, sau daca sunt ori au venit innaintea mea si au mancat ori vin dupa mine si eu am mancat.Nu avem timp de stat impreuna si pentru asta certurile devin din ce in ce mai dese.Pentru ca nu stim exact de ceea ce are nevoie celalalt sau incepem sa ne plangem ca nu e nimeni sa ne asculte. Uneori mai intru pe mess cu speranta ca ma voi putea elibera de problemele mele vorbind cu cateva persoane de incredere sau la care stiu ca pot apela. Dar si acele persoane au probleme si atunci cand incep sa vorbesc despre ale mele ma simt groaznic pentru incep sa vorbesc si nu ma mai opresc. Nici pentru mess nu am timp de multe ori si ma simt ca intr-o camera intunecata in care tip disperata si chiar daca toti sunt langa mine nimeni nu ma aude, nimeni nu ma poate ajuta.
Colegii noi sunt un fel de noi ispite, fiecare cu un defect ce il caracterizeaza ( ma intreb oare ei ce vad in mine si in ceilalti) si sper sa eu sa nu ajung ca ei pentru ca abea am iesit dintr-o situatie asemanatoare cu a lor si sper sa nu ajung din nou la acele pacate numite PACATE CAPITALE care ma framanta zi de zi.
Uneori as vrea sa nu fi descoperit nimic, sa fi ramas "oarba" asa cum eram si ma simteam bine in toata mizeria mea de persoana. Imi placea sa fiu curata in sensul fizic, dus in fiecare zi, mereu haine curate, par ingrijit, unghii dragute, un pic de luciu de buze, dinti albi si sclipitori. Si totusi cu toate acelea nu ma simteam curata si nu gaseam sursa murdariei pe care o vedeam in mine mereu.Acum stiu ce era si totusi am momente in care imi doresc din nou acea senzatie de om nestiutor care se duce spre moarte fara sa stie, o moarte usoara, prea usoara dar cu un viitor teribil. Ma intreb de ce ... de ce simt ca as vrea din nou acea viata usoara? In care valorile nu exista, reguli nici atat, iar de respect pentru ceilalti nici vorba.Sa fie o ispita sau sa fiu eu atat de nestiutuare si neputincioasa?
In fiecare zi plec de la scoala si ma intreb oare unde e fata pe care o cunosteam?Inconjurata de persoane gresite care imi dadeau mici placeri lumesti fara valoare si de moment.De ce imi lipsesc? De ce acum ca am descoperit egoismul si rautatea mea pe care o aveam si inca o am dar sper intr-o cantitate mai mica vreau innapoi ceea ce aveam?Acum ca am descoperit sursa murdariei mele de ce o vreau innapoi? Sunt momente, da, dar nu reusesc sa trec peste ele, pentru ca chiar si atunci cand trec ( pentru ca sunt fractiuni de secunda cand imi plang trecutul) ma gandesc mereu la motivul pentru care le doresc din nou. Adevarul e ca nu il gasesc si as vrea tare mult sa ma multumesc de ceea ce am acum pentru ca este cu siguranta mult mai bun si mult mai important de ceea ce aveam. Am o persoana pe care o iubesc, am o familie pe care o iubesc, am o verisoara pe care o iubesc, am un pic de pace si ma simt mai curata.Sper ca momentele gresite de regret sa treaca si sa pot fi fericita din plin de ceea ce am.
Pot spune ca sunt fericita fara sa imi dau seama! :):*
