miercuri, 2 septembrie 2009

Luceferii stiintei



Invataceii cei e astazi
Tot se straduiesc mereu
Ca deplin sa dovedeasca
Ca nu este Dumnezeu.

Cu progresele stiintei
Ca si mandrul "Lucifer",
Dansii vor sa se inalte
Astazi mai presus de cer.

Doua "usi" le stau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la "poarta noua"
Sta un bou "sa ma iertati".

Una este "usa vietii"
Care lor li s-a inchis;
Alta este a pierzarii
Care groaznic s-a deschis.

Cate le ajunge capul
Se grabesc sa nascoceasca
Ca sa fabrice "viata"
Si pe moarte s-o opreasca.

Orice uneltesti, atee,
Viata nu vei fabrica
Iar de rafuiala mortii
Nicidecum nu vei scapa.

Toate cele nascocite,
Cand ajungi langa mormant,
N-au valoare nici ca pleava
Care se arunca-n vant.

Daca nu cunosti in viata
Pe Mantuitorul tau,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania "celui rau".

(Sfantul Ioan Hozevitul)

Cel ce cauta suflete



Cand noaptea se lasa, neagra, peste sat, diavolul cobori, din vazduh, sa vada de va putea castiga vreun suflet pentru intunericul lui.Negru si infiorator de urat, el colinda, cu sacul in spate si cu furca intr-o parte, tot satul, de la un capat la altul.In dreptul crasmei se opri un pic si privind vazu ca era plina! Isi freca multumit mainile si, ranjind zise:
-Puisorilor, ai mei sunteti!Tata va asteapta!Aici nu am de munca, sa mergem mai departe.
Trecu prin dreptul unui bar, de unde se auzeau chiuituri, muzica, certuri, scandal.Unii dansau, altii beau; erau si din cei care jucau carti si cu priviri fioroase pazeau din ochi banii ce treceau dintr-o parte in alta a mesei.
-Si astia sunt ai mei,dar trebuie sa ii mai ajut nitel, zise diavolul, turnand venin in pahare si inghimpand vreo doi jucatori ca sa le atate ura.
Dupa ce flutura pe sub nasul unuia din streang, momindu-l cu gandul sinuciderii, pleca mai departe.
Ajunse apoi in dreptul casei unei vrajitoare unde se opri.
-Cumatra asta m-a chemat sa ii ajut, zise el si intra pe horn in casa.
Vrajitoarea facea farmece, fierband buruieni si bolborosind ceva din gura.Aici diavolul isi baga coada in cazan si mesteca bine cu ea, apoi scuipa innauntru, o insemna pe vrajitoare cu furca pe frunte si ranjind cu gura pana dupa urechi zise:
-Sluga vrednica si credincioasa, in acelasi cazan cu smoala vei fierbe cu noi, ca a noastra esti dupa faptele pe care le faci!Si pleca mai departe.
Deodata, numai ce incepu sa urle si sa se zvarcoleasca din toate incheieturile:Tocmai trecea pe langa casa unor crestini, in care o mama isi legana copilasul, rugandu-se incet pentru el. Deasupra leaganului, era icoana Maicii Domnului si candela aprinsa sub ea, care impreuna cu mama, vegheau pruncul.
-Valeu...,valeleu...,valeleu..., numai pot de durere, ma arde asta cu rugaciunile ei catre Maica Domnului, tipa diavolul si fugea cat il tineau picioarele.Las ca te pandesc eu pe tine si pe copilul tau, iar cand veti fi fara rugaciune ma pot apropia de voi, si veti vedea voi atunci! Dar Maica Domnului vegheaza si ii acopera pe toti cei ce se spovedesc la preot si se roaga ei cu credinta!


* * *

Daca-n "desfatari" trai-vei zi cu zi si an cu an, dupa moarte, vietui-vei pe vecie cu Satana; Cand placerilor muri-vei vietuind fara-a-ti fi greu, vei incepe cu alesii sa traiesti lui Dumnezeu!

( scrisa de Vasile Militaru)

Extras din cartea Pilde si povestiri pentru copii vol.2