Cateva cuvinte

Doar cuvinte superbe.Atat ai de zis.Sunt adevarate sau nu, nu-mi mai pasa, doar cuvintele tale vreau sa le aud.Esti departe, cu sufletul nu stiu, dar cu siguranta cuvintele tale ma fac sa te simt mereu alaturi.Stii sau nu ca te iubesc, nu-mi pasa, o iubire frumoasa,in liniste.Te iubesc in liniste,intuneric,in viata de zi cu zi.O mica mare iubire de care nimeni banuieste, de care doar eu stiu.Esti tu, doar tu, exact asa cum esti mereu, in viata de zi cu zi.Esti natural, iubesc cuvintele,iubesc persoana, iubesc acel lucru minunat care tu esti.Putine cuvinte, numai am de gand sa postez articole kilometrice...ci sa scriu doar acele putine randuri care sa fie exact ceea ce simt.Cuvintele tale:

AFTERLIFE

As I descend in endless space
I see the World in perfect grace,
I see the light I feel its wave,
But then it's dark, I feel my grave.
I clinch my fist and scream with rage
As I am trapped inside this cage,
I want to run, to hide away
I wonder why this comes my way.
My hopes, my dreams, my everything,
My love, my hate, my deepest fears,
Each feeling that I ever felt
Is now with me and rips my chest.
Is this a dream or is it real?
What is this nightmare that I feel?
Endless flow of guilt and shame
My demons wake, I am to blame.
I feel the chains around my arms
They pull me down in darkness grounds,
I try to break, to climb the ground
The more I try, the more I drown.
I hear a Voice, my name it calls
It wants my soul, oh frightening Voice,
Who is this Voice? What do you want?
Release me now, release my mind!
I hear it closer, it is near,
My ears I cover but it's here.
You know my name, you know tears,
You are my hate, you are my fears.
You watch me drown, you drag me in,
You tie my chains and stir my mind.
Is this my fate? It's all I have?
My soul to vanish in this grave?
With endless torment in my mind
And spearing Voice that drives me mad.
I close my eyes and try to pray
The Voice is shouting, but I pray
And thoughts of love and peace and light
The Voice are chasing from my mind.
Oh Lord of Heaven and of Earth
Who gave me life, Who gave me breath
Oh save me from this deepest dark
My Love for You I know You ask
Oh save me from the spearing Voice
Away You take me from this place.
The voice has stopped. The chains are gone.
To me now all of this is clear:
I see my body lying near.
As I descend in endless space
I see the World in perfect grace,
I see the light I feel its wave,
My mind is pure, my soul is saved,
Oh Lord I'm ready for my place
My life is done, I just begun.

Am plans pentru tine...

Am plans pentru tine, cel ce nimeni nu te stie, pentru adevarul care m-a zdruncinat.Mi-a zdruncinat sufletul,sperantele si visele, dar inca plang si inca voi lupta pentru tine si visele ce mi le-ai creat.Ma intreb de ce plang.Suntem doar prieteni nu?Suntem prieteni cu acel ceva in plus ce ascundem, suntem doar doi nestiutori, nici noi nu stim exact ceea ce simtim si probabil nu vom sti niciodata.E prima oara cand plang din cauza ta, nu pot sa cred, speram sa numai plang niciodata pentru asa ceva.Iubire...ai zis ca iubirea nu e de noi.Ca iubirea e ceva Dumnezeiesc, ca iubirea nu e iubire daca unul sufera si ca in aceasta lume murdara,corupta si unde totul este destinat mortii iubirea nu prea mai exista si ca unde se gaseste este ceva din alta lume.Si totusi..a iubi e usor...

Fara titlu.

E deja ora 2:34, ascult Ronan Keating si ma gandesc la tot ceea ce am facut in viata.Nu numai ca am prea multe de amintit, dar ma deranjeaza cand nu imi aduc aminte de lucruri exact in ordinea lor cronologica,si trec la un alt argument uitand de cateva particulare.Zilele astea tot am ceva cu amintirile, am tot gandesc, o veste buna insa,Am inceput din nou sa ies!!!!!pai da, numai ieseam de mult din casa,numai aveam chef de nimic.Oare incep sa imi revin??Sau incep iar sa cad???Nici numai stiu...m-am uitat prin cartile mele azi, ce am descoperit nu e asa o mare chestie.Cateva carti cu mii de pagini despre vampiri, istoria vampirilor,miturile lor etc etc.Si cateva carti dragi mie,crestinesti.MARE diferanta.Cele cu vampiri te arunca direct intr-o lume murdara,inchisa,cu multe ispite si placeri dezgustatoare.Iar cele crestinesti intr-o lume curata,linistita,plina de intelepciune si binevointa.Nici nu stiu despre ce sa scriu,dar scriu, somnul inca nu m-a furat.Beau o mare ceasca cu ceai cald.Simt cum aluneca pana in stomac,ciudata senzatie,probabil pentru ca nu prea am mancat.Ma incalzeste,in camera e destul de rece,afara ninge si am deschis geamul pentru a vedea fulgii mici ce se aseaza usor pe masina si pe bradul din fata casei.E atat de verde...acum verdele pentru mine are mai multe sensuri,de cateva zile.Am cunoscut un baiat cu ochii verzi,superbi,probabil imi plac doar ochii sau nici nu stiu exact.Stiu doar ca am mai avut un prieten cu ochii verzi,si cred ca imi aduce mai mult aminte de el,sau poate doar ca verdele e speranta,viata,libertate.Problema e ca am ochii aia in cap.Nici nu il cunosc.Oricum asta nu va schimba nimic in viata mea si nici dragostea pentru o anumita persoana.Iubesc in liniste,plang si sufar in liniste,dar cu siguranta va veni si ziua in care va fi bine.A da si despre baiatul cu ochi verzi,pai...probabil e ceva in gen Mickey blue eyes numai k el e un green eyes, oare sa imi placa doar ochii?? de ce am fixul asta? prea multe filme cu vampiri??prea multe carti??parul negru....ochii verzi,ce raman imprimati in minte si atat.Cand ma priveste as vrea sa imi dau seama ce gandeste dupa ochii aia minunati dar nu reusesc sa patrund.Nici macar nu am scris un articol despre un singur argument am sarit de la un lucru la altul,in seara asta vreau doar sa scriu.Nu stiu despre ce,nu am un argument anume,vreau doar sa ma relaxez,si poate vine somnul.
In seara aceasta m-am rugat.Asa cum nu am mai facut niciodata.In timp ce ma rugam,era atat de intens incat am inceput sa plang.Ma rugam pentru familie,prieteni,iubire,baiatul cu ochi verzi,pentru vise,sperante,pentru tot.Dar nu era o rugaciune dintr-o carte,era pur si simplu ceva din inima,vorbeam cu EL.A fost frumos, a fost prima oara cand am facut asa, deobicei spuneam "Tatal nostru" si la sfarsit rugam pentru familie si ce am eu mai drag, ma ridicam din genunchi si totul era terminat acolo.Insa in seara asta am vorbit.Eram trista,incepusem sa plang,ma simteam total neimplinita, nu stiam ce sa fac,m-am pus in genunchi si m-am rugat.Lacrimile de suferinta pe care le aveam au trecut si au venit altele care m-au alinat.La sfarsit eram obosita,dar linistita,implinita si fericita.
Am terminat ceaiul,am gasit niste ciocolata ce mi se topeste usor in mana.Imi aduc aminte de verisoara mea si de felul in care ne jucam cu ciocolata topita.Totul e frumos in viata, lucrurile de care radem pe moment, care in acea secunda par doar trecatoare, dupa un timp devin foarte pretioase.Asa ca de acum voi incerca sa le dau mai multa valoare si sa le traiesc cu placere chiar si pe moment,sa fiu consitienta ca noi facem momentele si ca vor fi atat de frumoase cand ni le amintim,dupa cum le facem..Si deci daca facem ceva frumos,ne vom aminti ceva frumos si ne vor da cate un zambet de cate ori vom avea nevoie.
Ce seara, as fi vrut sa fiu mai sentimentala, sa redau ceva mai "simtitor" ( asa cum zici tu Mada), dar nu stiu daca am reusit...
Ma duc sa fac alt ceai!!!