Speranta si iar speranta... acum cateva zile ( cand eram inca in lupta cu amintirile ) ,ploua cu soare :) spre marea mea supriza doua curcubee si-au facut loc printre norii gri si mi-au adus un zambet de copil pe chipul meu umed de lacrimi de disperare. Acele doua curcubee mi-au adus aminte ca nu trebuie sa renunt niciodata in a crede in cineva, pentru ca fiecare meritam o sansa.Mi-au adus si liniste sufleteasca, pentru ca Cineva e mereu alaturi de mine. Si poate prin a-mi arata persoanele exact asa cum sunt dupa putin timp e doar ca sa ma ajute sa nu pun si mai mult suflet si sa nu fiu dezamagita mai mult dupa un timp.
Ma rog... vorbeam de curcubee.. :D picaturile de ploaie inca cadeau usor, erau calde si ma faceau sa stau foarte bine, am fugit in casa, am luat aparatul de fotografiat si ma bucur mult sa va pot arata ce a iesit! :)
Ti-am spus vreodata cat de mult imi plac pozele pe care le-ai facut ??
RăspundețiȘtergere