Si uite tu, persoana inocenta, plina de speranta, naiva, visatoare care incearca sa dea tot ce are mai bun unei persoane abia cunoscuta crezand ca nu se stie niciodata cand poti da de cineva care sa te respecte, sa fie sincer cu tine, sa te asculte, sa te inteleaga...Si dupa un timp, scurt timp, se demonstreaza ca toate sperantele tale, toate visele, tot in ce aveai incredere, tot ce credeai, e defapt GRESIT! Si incepi sa dai dreptate in stanga si in dreapta, si iti auzi cuvinte nu de alinare si sustinere ci cuvinte de repros. " EU TI-AM ZIS! DAR TU TOT CA TINE AI FACUT!" Eu am incercat, am incercat sa cred iar in ceva, am zis ca nu pierd nimic daca dau toata dragostea, speranta si increderea mea.Ca nu se stie... poate chiar e o persoana buna, iar daca se demonstreaza ca nu e asa cum cred... nu pierd nimic, si uite totusi ca iar ma raneste, iar cad, iar trebuie sa ma ridic, dar e din ce in ce mai greu! Ranile numai trec asa usor... Ranile noi le deschid si pe cele vechi.. si impreuna se formeaza o rana mai mare.. car trece din ce in ce mai greu, care lasa o cicatrice din ce in ce mai mare, a carui amintire daruieste lacrimi in fiecare clipa!Si totusi uite ca ma ridic, dar mi-e rusine, nu stiu de ce ca doar nu sunt eu vinovata pentru ce a facut el, dar mi-e rusine de mine, ca ma arunc asa usor cum am facut mereu! Dar eu nu reusesc sa traiesc fara speranta, fara vise. Nu reusesc sa suspectez pe cineva de anumite lucruri, eu nu ma gandesc ca persoanele sunt false... nu reusesc sa ma trezesc din acest vis al meu. Si doar stiu ca nu e bine asa, si doar stiu ca persoanele nu sunt asa dar eu nu pot sta mai mult decat cateva minute fara a crede ca o persoana e buna si ca e o noua sansa spre fericire!Sunt prea slaba, sper prea usor, visez prea mult! Si totusi mi-au distrus multi atatea vise, m-au dezamagit, m-au scarbit, m-au lasat suferind si chiar si in momentele de suferita, in care plangea, urlam, in care nimeni nu se intorcea catre mine, nimeni nici macara un cuvant de alinare, eu nici atunci nu reuseam sa urasc!As fi vrut, dar dragostea profunda nu m-a lasat. Dupa cateva zile iar incepeam sa sper, stiind perfect ca nu am sanse, ca nu se merita, dar speram din nou, iubeam din nou, eram gata sa trec peste rana provocata! Si pentru ce? Pentru CINE????? Pentru o persoana superficiala, care isi cere scuze false?____________________________________________________________________
A trecut un timp de cand nu am mai scris pe blog, de la ultimul articol de fericire, multa suferinta m-a cuprins, si nu stiam cum sa-mi aleg cuvintele, nu stiam ce simt, numai eram o persoana, eram doar un suflet care cauta ceva si nu gasea...Nici cu mama, nici cu verisoara, nici cu cea mai buna prietena nu vroiam sa vorbesc, ranindule si pe ele cu tacerea si suferinta mea.Sunt egoista, ma gandesc la cum sa trec eu peste suferinta mea fara a vorbi cu persoanele care tin la mine, se preocupa, si sufera vazandu-ma in starea aceea...Imi pare rau... Imi pare rau ca sunt asa, imi pare rau ca nu ascult niciodata de voi care imi sunteti mereu aproape.Dar sa stiti ca va iubesc enorm si ca NIMENI absolut NIMENI nu poate lua locul vostru in inima mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu