luni, 5 aprilie 2010

Implinire sufleteasca...


Doamne, am descoperit dragostea Ta imensa. Tu ai sacrificat Fiul Tau pentru noi...pentru ca Tu ne-ai dat multe sanse, iertand toate gresilile noastre, iar noi... noi nu suntem capabili sa iertam cei ce ii vedem in fiecare zi, cei ce privim urat de ficare data cand intalnim, cei ce nu suportam pentru simplul fapt ca nu avem lucruri in comun.
Seara de Inviere. Unicul moment in care ma simt complet alaturi de familie.Unicul moment in care suntem toti in pace.
Din pacate anul acesta nu am putut merge toti trei la biserica in seara Invierii, dar am mers eu si cu taticul meu. A fost extraordinar. Chiar daca aveam alaturi 3 tiganusi ce priveau disperati catre gentuta mea, care continea doar abonamentul de la autobus, in momentul in care preotul a iesit din altar, cu lumanarea pe care o pregatisem eu si mama, totul a disparut. Am inceput sa simt mila pentru acei 3 tiganusi, ce-si faceau loc prin multime sa ajunga la gentuta mea. Eram trista pentru ei, caci fiind micuti probabil nu aveau ce manca si aveau nevoie de bani.Eram trista ca nu-si dadeau seama ca eram in casa Domnului si nu purtam pic de respect. Eram trista caci profitau de situatie, de intunericul luminat doar de cateva lumanari ce incet incet raspandeau lumina tuturor.
Noaptea Invierii mi-a adus pace in suflet, mai multa dragoste pentru semenii mei, poate mai multa intelegere, si o noua persoana ce usor usor ma ajuta sa uit cele intamplate acum 2 saptamani jumatate.
Probabil pentru mine inca de cand eram mica, Pastele a fost sarbatoarea cea mai importanta.Chiar mai mult decat Craciunul, asta prentru ca de Paste traiesc altfel atmosfera.
Imi aduc aminte de strada linistita a bunicilor pe care usor usor pe la 11 noaptea porneam cu bunicul meu spre biserica, si stiam ca la intoarcere cu lumina a casa, ne astepta cozonacul "cleios" ( din vocabularul familiei :D ) cu ouale rosii si un parfum de drob proaspat scos din cuptor.
Seara Invierii imi daruieste intotdeauna liniste sufleteasca, mai multa intelegere si din nou multa speranta pentru ca stiu ca El nu ma va lasa niciodata.

Un comentariu:

  1. Hristos a inviat!
    Cat am ras la partea cu tiganusii disperati care priveau catre gentuta ta...Esti o scumpa.
    Imi pare rau ca nu am reusit sa impartasesc si eu momentele invierii alaturi de cei de acasa. Nimic nu se compara cu sarbatorile petrecute acasa.
    Te pup dulce...sper sa vorbim curand.

    RăspundețiȘtergere