Greseli

Toata lumea greseste odata si odata in viata, si nu numai odata ci de mai multe ori.Insa unele persoane gresesc mai putin decat altele.Intrebarea e daca dupa ce facem greseala, dupa ce amintirile devin mai reci,cei din jur incearca sa uite durerea ce le-ai provocat-o si dupa ce totul incepe sa devina din nou ca la inceput e oare posibil ca si tu insuti sa te ierti?E oare posibil ca si tu sa treci peste amintirile si durerile provocate tie insati?Stiu ca CINEVA acolo sus vede cat de mult ma lupt, vede cat de rau imi pare chiar daca celor din jur nu le arat, si poate uneori par chiar foarte nepasatoare ca si cand nimic nu ar fi fost, stiu ca acel CINEVA atat de iubitor a reusit sa ma ierte, si daca EL a reusit eu de ce nu pot? De ce deznadejdea vine chiar atunci cand incepi sa te simti mai bine? De ce totul trebuie stricat? De ce amintirile dor? Atatea intrebari la care un singur raspuns poate da totul.Poate da rezolvarea,alinarea,invataura,iertarea si iubirea.Acel raspus pe care toti il cautam in tot, acel raspuns care e atat de aproape si pe care totusi uneori nu reusim sa il vedem, acel raspuns care ne da viata adevarata si iubirea adevarata este CREDINTA. De mici avem acest sentiment in noi, de cand ne botezam stim ca exista CEVA mai presus de orice, CEVA ce ne protejeaza si ajuta.Cu totii stim de mici chiar daca nu ne dam seama, chiar daca atunci cand crestem il excludem direct pe Dumnezeu crezand ca e doar o inventie si cautand o alinare a sufletului in bautura,distractii si placeri necurate.Am trecut si eu printr-o perioada asemanatoare in care deja exclundeam tot ce avea legatura cu Dumnezeu, dar nu excludeam nimic ce avea legatura cu diavolul.Mi se parea ca diavoul este mai plauzibil si asta datorita faptului ca el se face prezent in tot.De ce oare nu reuseam sa cred in Dumnezeu?Eram atat de mandra incat sa imi fie frica de mine insami sa recunosc existenta LUI? Sau era si altceva in spatele acestei idei? Muzica metal, succesul la scoala, popularitate cu genul de persoane pe care le vroiam, succes la baieti, succes la aproape orice incat ajunsesm sa ma pierd cu totul in mana diavolului, iar daca Dumnezeu nu ma salva de la sinucidere acum as fi fost chinuita in iad unde imi facusem loc cu propria mana si cu foarte putin ajutor de la diavol.Deja diavolii numai aveau ce lucra cu mine, pentru ca faceam singura tot ce isi doreau, aveam deja un stil de viata adecvat lor.Tot ceea ce vroiau de la mine aveau deja, deci numai era nevoie ca ei sa se lupte cu mine si deci daca nu le simteam prezenta numai credeam in ei sau in Dumnezeu, dar pentru obscuritate am avut mereu o slabiciune credeam si nu credeam.Insa de ce oare imi era mai usor sa cred in rau decat in bine? Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa trec peste tot, abia mi-am scos un deget din groapa in care inca sunt dar cu ajutor de la Dumnezeu si cu vointa de la mine sper ca voi reusi sa imi scot si mana si restul.Multumesc verisoarei mele care m-a sfatuit si incercat sa ma inteleaga pentru ca numai cu ea am reusit sa vorbesc liber de problemele mele. Multumesc ca exista, multumesc pentru tot: BINE SI RAU lui Dumnezeu care mi-a aratat iubirea lui salvanduma de la moarte. s-a.