Greseli

Toata lumea greseste odata si odata in viata, si nu numai odata ci de mai multe ori.Insa unele persoane gresesc mai putin decat altele.Intrebarea e daca dupa ce facem greseala, dupa ce amintirile devin mai reci,cei din jur incearca sa uite durerea ce le-ai provocat-o si dupa ce totul incepe sa devina din nou ca la inceput e oare posibil ca si tu insuti sa te ierti?E oare posibil ca si tu sa treci peste amintirile si durerile provocate tie insati?Stiu ca CINEVA acolo sus vede cat de mult ma lupt, vede cat de rau imi pare chiar daca celor din jur nu le arat, si poate uneori par chiar foarte nepasatoare ca si cand nimic nu ar fi fost, stiu ca acel CINEVA atat de iubitor a reusit sa ma ierte, si daca EL a reusit eu de ce nu pot? De ce deznadejdea vine chiar atunci cand incepi sa te simti mai bine? De ce totul trebuie stricat? De ce amintirile dor? Atatea intrebari la care un singur raspuns poate da totul.Poate da rezolvarea,alinarea,invataura,iertarea si iubirea.Acel raspus pe care toti il cautam in tot, acel raspuns care e atat de aproape si pe care totusi uneori nu reusim sa il vedem, acel raspuns care ne da viata adevarata si iubirea adevarata este CREDINTA. De mici avem acest sentiment in noi, de cand ne botezam stim ca exista CEVA mai presus de orice, CEVA ce ne protejeaza si ajuta.Cu totii stim de mici chiar daca nu ne dam seama, chiar daca atunci cand crestem il excludem direct pe Dumnezeu crezand ca e doar o inventie si cautand o alinare a sufletului in bautura,distractii si placeri necurate.Am trecut si eu printr-o perioada asemanatoare in care deja exclundeam tot ce avea legatura cu Dumnezeu, dar nu excludeam nimic ce avea legatura cu diavolul.Mi se parea ca diavoul este mai plauzibil si asta datorita faptului ca el se face prezent in tot.De ce oare nu reuseam sa cred in Dumnezeu?Eram atat de mandra incat sa imi fie frica de mine insami sa recunosc existenta LUI? Sau era si altceva in spatele acestei idei? Muzica metal, succesul la scoala, popularitate cu genul de persoane pe care le vroiam, succes la baieti, succes la aproape orice incat ajunsesm sa ma pierd cu totul in mana diavolului, iar daca Dumnezeu nu ma salva de la sinucidere acum as fi fost chinuita in iad unde imi facusem loc cu propria mana si cu foarte putin ajutor de la diavol.Deja diavolii numai aveau ce lucra cu mine, pentru ca faceam singura tot ce isi doreau, aveam deja un stil de viata adecvat lor.Tot ceea ce vroiau de la mine aveau deja, deci numai era nevoie ca ei sa se lupte cu mine si deci daca nu le simteam prezenta numai credeam in ei sau in Dumnezeu, dar pentru obscuritate am avut mereu o slabiciune credeam si nu credeam.Insa de ce oare imi era mai usor sa cred in rau decat in bine? Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa trec peste tot, abia mi-am scos un deget din groapa in care inca sunt dar cu ajutor de la Dumnezeu si cu vointa de la mine sper ca voi reusi sa imi scot si mana si restul.Multumesc verisoarei mele care m-a sfatuit si incercat sa ma inteleaga pentru ca numai cu ea am reusit sa vorbesc liber de problemele mele. Multumesc ca exista, multumesc pentru tot: BINE SI RAU lui Dumnezeu care mi-a aratat iubirea lui salvanduma de la moarte. s-a.

Sinfonia dragostei

In seara asta am ascultat si vizionat un video ce m-a uimit foarte mult, muzica acestuia era...era ca ceea ce simti atunci cand esti indragostit, era totul, reprezenta totul, focul dintre doua persoane, flacara ce nu doare, acea flacara ce o poti atinge fara sa iti faci rau, acea persoana care te intelege, te iarta, te iubeste, te ajuta, te cearta, te crede, te alinta, iti alina durerile, acea persoana care e langa tine chiar si de departe, acea persoana care chiar o vrei, si ai da orice pt ea, acea persoana dupa care mori de dor chiar si atunci cand iti este aproape, acea persoana de care nu te saturi niciodata, ai vrea sa poti da mai mult acestei persoane, ai vrea sa ii demonstrezi mai mult, sa ii arati ce inseamna pt tn cu adevarat, si sa ii multumesti pt tot ce face.A vrea sa pot arata mai mult din mine, imi e frica sa gresesc, imi e frica sa fac un pas,sa zic un cuvant, sa fac un gest, sa dau o privire care sa exprime altceva si nu ceea ce eu vreau.Inauntrul meu e un vulcan, ce vrea sa explodeze, ce vrea sa iti arate infatisarea, ce inca asteapta momentul potrivit pt a arata celor ce il opresc puterea,incapatzanarea ce are.As vrea sa dau drumul iubirii si sa o arat si altora,as vrea sa fiu libera sa imi impart fericirea ce o am in unele momente ale zilei, as vrea sa pot imparti clipele mele fericite cu toti, dar deocamdata trebuie sa le tin doar pentru mine.Momentele ce le primesc sunt minunate, fantastice, dar cand totul se stine dorul ma cuprinde din nou...si devin dependenta de acele momente.A spune "TE IUBESC" nu trebuie mult, nu trebuie carte, nu trebuiesc bani, a spune acel cuvant,sacru iti trebuie incredere, incredere in tine, in sentimentul tau, iti trebuie valoare, valoarea ce o dai persoanei,valoarea ce o decizi tu, dar eu cred k atunci cand se zice "TE IUBESC" se zice mult mai mult, se da sentimentul, se da inima, se imparte totul, absolutul,viata,credinta,fericirea,tristetea,placerea etc. A spune TE IUBESC iti trebuie curaj,pt k nu e un cuvant de zis fara valoare, e un cuvant sacru e un cuvant destinat unui singur adevar, iubirea adevarata.Aceasta e sinfonia dragostei, sinfonia ce toti o cantam atunci cand iubim, a iubi e lucrul cel mai frumos, e lucrul cel mai de pret, a iubi natura, a iubi mama, tata, bunica, bunicul, verisoara, matusa, a iubi vantul ce mangaie florile a iubi persoana fara de care toate acestea nu ar fi posibile, pentru ca numai o iubire le cuprinde pe toate, aceea data sufletului perche, fara de care totul dispare.

As vrea sa exprim

As vrea sa exprim o parte din mine, acea parte ce numai eu simt, si ce nu poate fi inteleasa sau vazut de ceilalti nici prin cuvinte, pt k fiecare gandim diferit.O parte din mine iubeste, o parte uraste.Cea ce iubeste , iubeste o Persoana , iubeste natura, iubeste culorile si iubeste Persoana ce fara toate acestea nu pot fi posibile.Cea ce uraste , uraste rautatea, uraste prostia omeneasca, uraste viata de zi cu zi asa cum e creata de oameni acum.As vrea sa imi exprim sentimentele dar e foarte greu, sufar, iubesc, plang, rad,sunt trista sunt fericita...As vrea sa inteleg de ce nu pot exprima cu exactitate ceea ce simt, ceea ce cred pentru unele persoane.De cate ori incep sa ii vorbesc cuiva, incercand sa imi exprim sentimentele o fac gresit pt k p moment nu imi gasesc cuvinetele adecvate, dar as vrea si eu sa pot arata altora recunostinta, iubirea, sentimentele ce le am.Viata uneori e plina de probleme, uneori nu suntem intelesi, si asta pt k nu reusim sa ne exprimam corect.Pentru k asa cum nimic nu e perfect nici cuvintele perfecte nu exista , ci doar 2 pot defini totul IUBESC sau URASC!Ambele cuvinte au mai multe ramuri din care se desprinde inca un alt cuvint mai mic, mai neinsemnat , mai fara sens, dar radacinile adevarate sunt in sentimentele ce asteapta sa iasa la iveala.Un sentiment pur, un sentiment adevarat , un sentiment si atat.Lucrurile simple sunt frumoase , usor de inteles si adevarate, insa nimeni nu se mai limiteaza acum la un simplu TE IUBESC zis cu toata inima, cautam sa zicem enorm, mult, sau chiar sa inlocuim cu ador sau mai stiu eu ce....insa valoarea nu se pierde ci doar senzatia de a nu fi reusit sa exprimi ceea ce crezi cu adevarat!Ai mereu senzatia k nu e destul, ai mereu senzatia k trebuie sa adaugi ceva nou pentru a demonstra ceva sau a arata k iti pasa, dar sentimentul e acelasi si trebuie doar sa crezi in el, cu si cel care il primeste trebuie sa creada in cuvintele pe care le spui, pentru k ele si din pacate doar ele sunt cele care pot exprima ce se simte, se poate arata cu gesturi , cu metode, cu incercari dar atunci cand vrei sa prezinti numele sentimentului tau pt o persoana se uzeaza mereu cuvintele, asa k as vrea sa reusesc mai bn decat o fac! TE IUBESC!

NDE near death experience

http://http://video.google.com/videoplay?docid=-4129931680291234815 Experienta langa moarte exista? Exista intrebari mult mai importante decat asta, dar ma intereseaza particular ma scuz k nu am mai scris de mult pe blog, dar timpul nu mi-a permis acest lucru decat in dimineatza aceasta, cand intrebarile imi innoata prin minte.Oare exista ? Chiar e posibil? Videoul de mai sus permite fiecaruia dintre noi sa traga concluziile sale. Eu cred k da e posibil k experientele sa exista si daca Dumnezeu le permite inseamna k e facut k noi sa invatzam cate ceva.E bine sa ne facem intrebari? undeva in biblie e scris : "crede si nu cerceta", imi e frica sa nu pacatuiesc, pt k eu da cred dar vreau sa cunosc, sa ma apropii, vreau sa gasesc modul de a reusi sa cunosc religia mea mai bn, sa cunosc ceea ce ea comporta in vietile si inimile noastre.

As vrea...

As vrea in primul rand sa multumesc celor ce imi sunt aproape, in primul rand parintilor, verisoarei Madalina, bunicilor, prietenilor, care chiar dak gresesc imi vor binele, uneori exagerand, dar mereu fac sau zic unele lucruri pt k se perocupa pt mn ,insa eu am o alta problema. Verisoara mea mi-a dat o carte Underground de Danion Vasile care m-a facut sa ma regasesc in anumite proble si sa imi dea o idee mai clara despre ceea ce simt in anumite situatii. Cred in Dumnezeu, problema e k nu ne punem destule intrebari despre El. Eu am facut-o zilele astea m-am tot gandit, si oh Doamne cat am nevoie de un duhovnic, (Mada vbim in particular despre asta) , as vrea sa pot vorbi cu EL mai des decat o fac, uneori mai sar rugaciunea , uneori ma duc cu gandul si in alte parti , dar cred k ink nu dau destula atentie la religia mea, la samantza ce o amk in inima inca de la nastere.Nascuta din parinti crestini, am crescut cu invataturile Lui, dar ar trebui sa il cunosc mai mult, si ma gandesc k nu am nimic de pierdut dak EL nu exista , dar mie mi s-a demonstrat ( familiarii stiu ) , am trecut prin situatii care puteau deveni foarte neplacute, dar mereu EL a fost acolo sa devieze problema, poate p moment nu imi dadeam seama , dar acum, gandindu-ma mai bine , descopar cat de mult ma ajutat , fara sa aiba nimic in schimb, sau ce ii dadeam oricum nu era de ajuns, o rugaciune din cand in cand facuta pt traditie, obisnuinta, dar nu simtita.Imi aduc aminte si acum , eram aproape de Craciun, eu si verisoara mea stateam la bunici, eram obisnuite k in fiecare iarna de Craciun sa fie zapada pe strada.In anul acela nu era, si noaptea ne-am pus si ne-am rugat, a doua zi...spre fericirea noastra zapada a venit, si ne-am jucat toata ziua, dar nu i-am mai si multumit LUI pt cererea noastra. Si acum ma gandesc k nu I-as mai cere niciodata asa ceva, pt k e doar o placere nu si o necesitae personala, da...pt natura e...dar sunt probleme mai mari, si cred k ar trebui sa ma gandesc mai mult la "bolile " sufletului meu, si oh Doamne , iarta-ma daca reusesti, pt k sunt atat de multe...As vrea un duhovnic, sa ii pot vorbi liber, sa ma pot spovedi de toate pacatele  nu doar de cele periodice, ci de cand eram mica pana acum. As vrea sa ma pot libera, si sper k intr-o zi sa reusesc. Am auzit, k dak nu se merge 7 saptamani la rand la biserica, ingerul tau te paraseste, asta inseamna k eu nu il mai am de destul timp, as vrea atat de mult sa il aduc innapoi...mi-e frik sa ma gandesc k sunt singura doar cu Raul langa mine, care asteapta momentele de slabiciune pt a ma "avea" . Rugaciunea ajuta, si cu EL se poate vorbi liber, se poate cere, dar nu uita sa multumesti, se poate lauda, se poate libera, se poate invatza, se poate orice, trebuie doar sa fie sincer.Am nevoie de ceva sincer, dar biserik ce o frecventez momentan, nu are un preot care sa ma poata apropia prea mult, prin felul in care vorbeste se vede k e un pic distant, si asta ma doare si sperie, as vrea sa ii pot vorbi, dar nu gasesc un alt preot , un imi gasesc un duhovnic, nu am prea multe optiuni de a alege, dar daca el e preot , ma gandesc k asta e important, eu ii zic greselile mele, el are grija sa ma faca sa ma indrept si sa Il faca pe Dumnezeu sa ma ierte, asta e incarcarea lui.E important ce e nu cum e, cred, asta doar in aceasta situatie.Nu stiu daca reusesc sa ma explic prea bine, dak reusesc sa fac si altora sa inteleaga sbuciumul din sufletul meu, si preocuparea, dar macar eu ma pot intelege.Adevarul e k fiecare din noi avem nevoie de El si cand ne simtim neimpliniti , chiar daca avem totul, acel gol e referit hranii sufletului nostru, pt k avem nevoie de EL, trebuie doar sa ne uitam mai atent pt al vedea, pt al cunoaste.

Crezi?

Crezi? tu crezi in tine ? crezi in ceva? daca da, demonstreaza, fiecare din noi avem nevoie sa credem in ceva, cineva

---------------------------

Toti speram k prietenii ce ii avem in jur sa fie adevarati, sa nu ne tradeze, si credemmereu k proverbele sau sfaturile altora bineinteles pt noi sunt o exceptie, dar de multe ori nu e asa.Si cred k ar trebui sa credem mai mult in frazele gen :>>Apara-ma Doamne de prieteni , k de dusmani reusesc si singur<< ! "Prietenii " mei sper sa fie asa cum s-au demonstrat si pana acum , aproape la fericire si tristete, chiar daca am avut si dezamagiri, dar uneori prietenii exagereaza si nu isi dau seama ca , chiar daca suntem dispusi sa impartim totul cu ei mai avem si noi o viata , o viata personala, o viata a noastra si chiar daca nu vor k noi sa mai suferim, sau sa mai trecem prin ce am trecut, cred k alegerile ne apartin si ca din greseli se invata, dak o persoana e dispusa sa greseasca din nou inseamna k se merita sau ca o sa fie mai atenta sa nu mai faca aceleasi greseli.E ca si cum ai da timpul innapoi, si sa incerci sa faci " crima perfecta" .Eu vreau sa fi invatat cv din greselile mele, si cred k asa e, dar oare dc e mereu cineva care sa nu creada? care sa imi impiedice sa traiesc crezand k eu n reusesc sa gandesc ce e mai bn pt mn , si k nu reusesc sa aleg si sa vreau ceva? dc mereu cineva vrea sa ma schimbe? dc nu plac asa cum sunt? sunt prea EU ? arat prea mult din mine imediat? asta e o greseala? e o greseala sa fii adevarat? e o greseala sa arati altora imediat ceea ce esti ? eu sincer cred k nu, si dak e cineva care sa ma placa e sa ma placa asa cum sunt, viata e un dar si trebuie pretuit k atare.Nici makr jumatate din adevarata viata nu o facem aici , pe pamant, viata adevarata e ceea ce lasam din noi, avem un termen pt a demonstra ceea ce suntem, si dak nu se icepe imediat a lucra pt asta , va ajunge k e prea tarziu, viata trebuie folosita pt a umple vietile celorlalti cu darurile noastre, pt a lasa cv in urma , pt a lasa amintiri, pt k averile si lucrurile materiale nu completeaza nimic, doar nu le iei cu tn cand mori.Moartea un e un stop e doar un START un START adevarat .Viata e un antrenament pt adevarata cursa. Eu incerc sa fac ceva , sa las ceva, dar e cineva care nu vrea , care ma opreste , care ma impiedica, cineva care nu vrea k EU sa fiu EU adevarata, asa cum sunt , ci vrea doar o imagine .Toti avem piedici dar trebuie sa stim sa le sarim.Azi de exemplu, a fost o zi grea, plina si totusi nu mi-a dat nimic , nici un rezutat , nici o amintire demna de viata doar o alta zi trecuta prin a invata , a vorbi cu aceleasi persoane , despre aceleasi subiecte obisnuit : vreme, timp , lucru , oboseala si nimic adevarat nimic care sa conteze cu adevarat nimic kre sa ne dea un raspuns.Te asezi la masa obosit, si incepi sa povestesti despre ce ai facut , incepi sa te plangi sau sa faci glume, iar niciuna din astea nu da nimic decat ceva momentan, ceva muritor, ceva ce nu are valoare .

Crede-ma e adevarat

Crede-ma atunci cand zic k te iubesc, crede-ma atunci cand zic k mi-e dor, crede-ma atunci cand zic k imi lipsesti, crede-ma daca vrei, crede pt k e unicul lucru care ramane de facut. Chiar si atunci cand mi-e greu, chiar si atunci cand plang sau knd iti zic cuvinte grele , iubirea ramane oricum , gandul momentului trece, un sentimet ce ramane intiparit intr-o inima nu poate fi scos, nu poate fi rupt , si oricat ai vrea inima e "curva" si face tot cum vrea ea, deci ai grija ce sentimente intiparesti pt k greu ,aproape imposibil vei reusi sa il scoti , sa il uiti , sa il schimbi.Chiar daca uneori dragostea devine ura, undeva marele foc al iubirii ink exista , si da EU TE IUBESC! dar cum sa fac sa uit ? cum sa fac sa schimb? cum sa iti fiu aproape dak nu reusesc? ma simt inchisa intr-o lume in care urlu si totusi nimeni nu ma aude, nimeni nu isi intoarce makr o privire spre mine, si mi-e dor de iarba casei, de cerul albastru , de aerul curat al diminetii.Fara tine nimic nu are culoare, zambet, fericire, totul e pustiu.As reusi sa traiesc fara aer si apa dar fara tine...NU !Incerc sa ma schimb , poate e vina mea tot ceea ce trecem , poate nu crezi un cuvant din ceea ce zic , poate nici nu stii cu adevarat dak exist, dar eu iti zic TE IUBESC! Tu crezi , sau nu , ma minti sau nu, eu insa...incerc sa lupt pt un vis , pt o speranta si totusi nimic nu reusesc sa scot la suprafata.Asa e fiecare sentiment din noi, ura, dragoste, placere, tristete sau fericire.Orice sentiment e la fel de intens , doar k depinde de noi cata valoare ii dam, si de multe ori uitam sa valorizam inima noastra, uitam sa ne hranim sufletul , cu vise , sperante , cuvinte intelepte ce ne pot arata calea adevarata.Depinde totul de noi si de alegerile noastre! Trebuie doar sa stim sa alegem !

Senzatii-sentimente-pareri

Multe sunt lucrurile care ne sperie, multe sunt lucrurile ce ne dau sau nu vreo senzatie, multe sunt lucrurile facute cu sentimente, bune sau rele dar au cate ceva.Asa e o pictura intr-o biserica, icoana sufletului pictorului, oglinda gandurilor sale, imaginatiei .Asa sunt vechii pictori ce ne-au lasat ceva, ceva pt kre acum sunt recunoscuti, pt k reusesc sa ne dea o senzatie, placuta sau nu, dar ne da ceva. Dar cum e cand un lucru nu ne daruieste nimic, un telefon, un calculator, ni se pare ceva normal , fara pret, ceva la care nu tinem, pt care nu am face nimic , pt kre nu luptam , pt care nu ...exista.Dar atunci cand vezi un film, unora plictiseste ,altora da cate o senzatie, o parere critica, o senzatie de liniste, placere, frica...Un tablou de Munch, Modigliani, Picasso,Carrà...da cate ceva, picturile din timpul razboiului ne arata cum se traia acea situatie, primul razboi mondial ne-a lasat noi tehnici si noi idei, pe care fiecare le-a utilizat asa cum a vrut, in bine sau in rau.Fiecare linie ne da idee de ceea ce pictorul proba in acel moment, ce sentiment, disperare sau placere, suferinta sau fericire.Trebuie sa invatam sa ne uitam la ceva cu mai mult interes, cu mai multe analize , ca sa putem trai cu adevarat acel lucru.Nu atunci cand vedem un tablou trecem pe langa el gandindune ca e doar o bucata de hartie cu un desen , mai bine sau mai rau facut.Sa invatam sa traim cu adevarat orice, ca sa putem pretui.Se incepe de la lucruri mici pt a ajunge la lucruri mai, la persoane, la suflet , la acele sentimente adevarate.Trebuie sa respectam tot ce ne inconjoara, natura, obiectele si mai ales semenii nostri.