Eu te iubesc cu ură... de Cristian Petru Balan

Eu te iubesc cu ură şi-n ură ard iubire,Cu jertfă necuprinsă, cu trăznet îngheţat,Ce-ţi spulberă tot frigul din sufletu-nchistat,Cerându-i umilinţei în taină să te-admireCa să-ţi înalţ altare pe-un pisc mai luminat,Unde să-ţi smulg din mână sceptrul de preamărireŞi să-ţi ucid trufia fără milostivireOri să te-alung din sânge, din vise şi oftat...Iar dacă plângi, mă-nchin durerii tale-amare,Cad rugător de-a pururi cu faţa-n sânu-ţi falnic,Te-mbrăţişez cu milă şi-ţi cer duios iertareSau, cu-n sărut sălbatic, îţi sorb plânsul năvalnicStrigând: rămâi, prinţesă, zeiţă-alinătoare!Rămâi pe veci cu mine... Şi nu-mi zâmbi şăgalnic

Înfruntă-mă cu trupul robit... de Cristian Petru Balan

Înfruntă-mă cu trupul robit de puritate,Pietros, fragil şi aprig, râvnit de-al meu păcat,Căci sunt o spiţă-a roţii din carul încărcatDin care curg rubine în fulgere-mbrăcate.Provoacă-mă cu-n zâmbet, aruncă-mă-ntr-un patUnde să plâng cu tine c-am săvârşit păcateŞi-apoi să pleci în lume cu buze ruinateŞi să revii cu gândul de-un dulce răzbunat.Cu şoapte şi cu ţipăt de pasăre pierind,Renaşte-mi înstelarea furtunilor din sânge,Îneacă-mă în lacrimi când stelele se-aprind,Zideşte-mă în tine, la pieptul tău mă frângeSau leagă-mă-n fuioru-ţi de plete vălurindŞi-atuncea chipul nostru pe cer se va răsfrânge.

în sângele meu miroase frumos, ca în camera ta de Alberto M. Popesco

în orice colţ al trupului meu m-aş întinde dau de tinemică, aproape cu faţa spre mine, ascultând muzică la căştiîmi arăţi pixul de aici conduci lumea noastrănu înţelegi ce-ţi cer de prima datădar zâmbeştiăsta e semn bun, îmi zicvoi primi un pic mai târziu tot ce-mi dorescpână atunci mă uit atent în ochii tăipoate voi reuşi să înţeleg ce melodie asculţimi-ai promis că vei fi cavaleria mea romanăsau cum îţi place să spuidoar oamenii buni pot iubidar nu te contrazicîn seara nu te voi contrazicevoi sta cuminte lângă tinepână când câmpul de luptă va fi curăţat de cadavreşi vom rămâne doar noica în povestea pe care ţi-o spun în fiecare noapte

Vers:Iubirea, de la fecioară la târfă .De Razvan RAchieriu

Am încheiat cu iubirea un acord definitiv,Am îmbrăcat-o în rochie roşie şi i-am cusut amăgitor tivCu care ştergea la gură un impuls fictiv,Pe sâni i-am imprimat un dor punitiv.Am luat bărbatul lipit ca o muscă de pulpeŞi l-am strivit în palma iubirii şirete ca o vulpe,Din sex am făcut un fluier la care cânta obscenul,Furnicile au creat din piele-un muşuroi, fisurându-i tenul.Am vânat o umbră ce se certa cu-o târfă,Am despicat-o şi a ţâşnit un avorton de bârfă,În loc de sânge s-a scurs o apă prin care înota un peşte,Târfa l-a prins şi l-a aruncat în acvariul în care desfrâul creşte.Am întâlnit pe stradă târfa şi mi-a zâmbit uniform,Vedea realitatea printr-un monoclu diform,Din ochi i-a ţâşnit iubirea mutilată,Ca un mecanism din piele defect, de virtute epilată.

VISE

Visele...le avem toti , si uneori visam chiar si cand stim perfect k nu se vor implini niciodata si chiar dak stim k nu au sens si poate si cand credem k niste prosti k cv sau cu cv visul nostru de a fi fericiti se va schimba si totusi e imposibil.Visam k sa uitam de suferinta e k o parasuta ce o uzam pt a reusi sa supravietuim acestei vieti plina de probleme ce incet, incet ne roade , ne distruge, si visele ce fac? Ne distrug mai mult.Atunci cand descoperim k lucrul sau persoana in care credem atat de mult nu e asa cum noi credem , visam ci total diferit. Atunci...tot ce am creat un jurul nostru, acel perete ce ne proteja , acea siguranta cade si ne trezim singuri intr-o lume mare si rea , ne trezim dintr-un vis , din ceva in care credeam si defapt nu exista.Doare...Traim si ne hranim cu sperante .

O definitie a iubirii...nici makr nu exista...iar cei ce cred k o stiu...gresesc si asta pt k fiecare iubeste in mod diferit, si simtim in moduri diferite, eu iubesc..pasional,pun suflet incerc sa fac k cel de langa mn sa stea kt mai bn si cel mai important sa il fac sa stea bine cu mn...dar sunt unii...carora le e mai greu sa arate, sau sunt prea timizi sa zica cate un cuv frumos...iar asta ii blocheaza...in cazuri...asa partenerul se poate simti neglijat pt k el pune suflet si tot,dar nimeni nicum nu va sti cu adevarat ce se intampla cu sentimentele celuilalt

Amintire...

Amintirile...ne urmaresc mereu orice am face orice am incerca...ne uramaresc in tot ce facem in tot ce avem in fapte,ganduri,obiecte orice chiar si cuvinte ce ies din gurile altor persoane.Amintirile ne raman si ne raman toate intr-o parte din noi, nu e bine sa fugim pt k ele ne urmaresc si o vor face vesnic.Unele dor,si dor mult dar rezolvarea nu consta in a incerca sa le uitam pt k oricum nu le vom uita niciodata ,dar exista o posibilitate si anume sa incercam sa trecem peste si sa ne dam seama k viata merge mai departe cu bune si rele.Probleme si fericiri.Totul face parte din noi,lucruri rele bune, noi suntem facuti din asta suntem facuti din faptele ,amintirile noastre,cuvintele ce le uzam in fiecare zi...si faptul e k ar trebui sa traim fiecare moment ca si cum ar fi ultimul si sa ne comportam cu persoanele k si cum le-am vedea pt ultima data...dar cn se gandeste la asa cv ??NIMENI.Toti traim k si cum ar fi cv normal..k si cum...eh...ce poate sa mi se intample tocmai acum?

Crezi k esti unic?

Fiecare e unic intr-un mod sau altul dar totusi egal,fiecare gadeste divers si traieste fiecare moment in mod divers dar totusi suntem oameni cu totii si suntem facuti din acceasi material.Dc sa ne ranim unii pe altii? Dc sa nu stam aproape de cineva la nevoie? Facem razboiae k sa avem bani, dar se poate trai intr-un mod sau altul si fara, pt k nu sunt totul

Probleme normale

Avem probleme toti,dar uneori ajungem la un punct in care simtim ca nu mai putem da inainte,k totul se prabuseste,k viata nu mai are sens, dar mereu vine cate ceva, cate un motiv,care poate fi si incomodant sau placut dar nedorit, credem ca viata nu are sens si totusi ceva se gaseste mereu,viata e o lupta ,in care mereu tot ea va invinge dar trebuie sa supravietuim sa tragem ca sa traim pt ca asta e adevaratul motiv al vietii, sa supravietuiesti, si sa nu te lasi prada problemelor, ce sunt normale, si le au toti,uneori pari singur si te simti un nimic dar nu uita k nu esti singur si k in lumea asta e cineva care sta mai rau decat tine .http://www.youtube.com/watch?v=fQZEMdV-moU Gandeste-te ca este cineva care are nevoie de tine, asa cum esti , si ca sunt persoane ce au trecut si ele prin ce treci tu, nu trebuie sa te simti singur, pt k dak ai nevoie de ajutor intotdeuna se gaseste cineva care sa te ajute dak si tu vrei sa fii ajutat.