TRAIESTE cu ADEVARAT

Iarta-ma

2011-09-05T15:20:00.000-07:00

Mi-e atat de greu a da inainte in viata, mi-e greu de mine, pur si simplu mi-e deja greu sa ma tin pe picioare, sa mananc, sa respir...ceva s-a rupt din mine in ziua in care ai plecat, singurul lucru care ma consoleaza e noaptea, ea ma ascunde de gurile judecatoare a celor din jur, ea ma alinta in intunericul ei si imi da frau liber la lacrimi, acolo, in perna, cu ursul in brate. Numai in singuratate pot fii eu cu adevarat, in rest trebuie sa-mi iau o masca cu care sa acopar ranile, cicatricile,tristetea si suferinta fata de cei ce nu inteleg,batjocoresc si lasa ca ura sa le umple inimile deja pe jumatate distruse de indiferenta.Nici tie nu.ti pot explica ce-i cu mine, nici eu nu inteleg, dar ma supar atat de mult pe mine cand incerc sa-ti zic si reiese cu totul altceva.Cine stie cand va veni din nou ziua in care voi simti simpla ta imbratisare,privire sau voce...Astept ziua aceea cu toata fiinta mea, n-as fi crezut vreodata ca poate fi atat de greu, lacrimi fierbinti curg udand servetelul deja distrus si incerc sa gasesc forta pentru a gasi o pace necesara pentru a adormi.Incerc sa blochez gandurile ce-mi bantuie mintea deja incarcata de atata suparare pe toti cei din jur, ca si cand ei ar fi vinovatii...Mi-e atat de dor pana si de cele mai mici lucruri...numai reusesc sa gasesc mangaiere de la absolut nimic, nici macar un mesaj frumos de noapte buna nu-mi mai da alinare... imi da doar dor, si simti ca o flacara inauntru ce iti arde pana si oasele, simti cum patrunde usor peste tot, fara piedici, ca sa te distruga.Curge durere in venele deja seci de viata.Plecarea ta a absorbit pana si pofta ce o aveam pentru viata. Numai dupa ce ai plecat am inteles ca tu esti viata!

=(

2011-09-05T15:06:00.000-07:00

A ajuns si seara in care sa nu gasesc din nou vreo libertate in alta parte decat pe blog.Ma simt ciudata, din nou vechi obisnuinte se intorc, muzica in casti si o disperare de a gasi o libertate ideala.

Nici macar eu nu stiu ce se mai intampla cu mine, cu sufletul meu.Din nou ma intorc la lacrimi si muzica in casti in timp ce scriu aiurelile din capul meu. Mi-e deja frica ca am dezamagit prea multe persoane cu caderile mele.Iar am impresia ca nimeni nu ma intelege, ca nu poate reusi sa inteleaga si chiar si in cine speram cel mai mult la intelegere nici macar acolo nu o mai gasesc.Ma intreb oare daca ceea ce cer in viata,daca ceea ce visez, ce doresc e corect.Cine ar sti sa-mi raspunda? NIMENI absolut nimeni.Caut raspunsuri cu diseperare la Dumnezeu si ii cer sa-mi raspunda intr-un mod ca sa-L pot intelege ca daca cumva imi raspunde in vre-un fel si nu inteleg nu voi renunta la nimic.As vrea doar siguranta ca si in zilele ce urmeaza va fi totul bine.Mi-e atat de frica de a fi tradata in vre-un fel, mi-e atat de frica de greselile facute incat singurul lucru la care ma gandesc e ca nu vreau sa platesc cu cel mai pretios lucru in viata pe care il am. Nu vreau sa renunt la el, nu vreau sa-l pierd cumva din cauza greselilor facute, nu vreau sa pierd din nou o parte din mine.

Poate din cei ce nu ma cunosc si citesc nu inteleg absolut nimic, dar din pacate nu pot fi mai explicita mai mult de atat.

Love is forever?!

2011-05-10T15:23:00.000-07:00

Wow...love is forever eh? Am avut o lectie superba cu profu de biologie...care am aflat ca este o persoana credincioasa si foarte foarte realista.Ne-a facut un discrusc despre dragoste, casatorie si importanta sentimentelor.Totul facand parte din lectia despre reproducere.Categoric contra avortului ne-a de-a niste fotocopii cu informatii extraordinare.In una din ele se afla si o foto extraordinara cu manuta unui copilas de vreo sase luni operat in uter care prindea degetul medicului strangandul cu multumire ca i-a salvat viata si l-a lasat sa creasca pana la 9 luni in burtica protectoare a mamei lui.
Va ziceam despre dragoste.Noi ne tot gandim la ce inseamna si cand zicem dragoste ne gandim la noi cand suntem indragostiti, cu fluturasi in stomac, radiosi, veseli, fericiti, plutitori.Dar dragostea defapt nu este acea senzatie ci dragostea e pentru celalalt de langa tine, catre cel pe care tu il iubesti pentru care tot binele pe care il faci ii e constructiv.Dragostea se pierde cu anii?Dureaza doar acei faimosi 3 ani? sau e respect si fapte facute pentru cel de langa tine?Dragostea nu e ceea ce simtim noi in stomac, dragostea e atunci cand vrem sa dedicam viata noastra celui cel iubim.Multumesc profesorului mei pentru ca mi-a redat in cuvinte ceea ce simt, ce fac ce gandesc. Adevarul e ca si acum dupa un an de zile cu prietenul meu, in sentimentele mele nu s-a schimbat absolut nimic, ba chiar au devenit mai puternice.Cand fac ceva o fac cu gandul catre el.Chiar si cand invat pentru cate un test: daca iau nota buna nu voi avea asa multe probl sa ma intalnesc cu el!
Poate va intrebati daca devine o obsesie.Eu zic nu...nu e o obsesie e doar iubire, placere de a avea mai mult timp pt a sta impreuna si oricand ar avea nevoie de ajutor si l-as putea ajuta cu toate fortele posibile pe care le am as face.o fara sa stau prea mult pe ganduri.Deci...love is forever! :)

Alegeri...

2010-11-09T14:15:00.000-08:00

Cum e posibil sa facem atatea greseli pentru a place altora?? Cum e posibil sa ne facem pana si rau a noi insine pentru Altii...De ce?? Doar pentru a place??Sau doar pentru a obtine ceva?

Filmul The Perfect Body ne arata doar un mic exemplu de ceea ce o persoana poate face pentru a obtine ceva.Si totusi atunci cand sanatatea vine complet distrusa personajul se opreste in timp pentru a se salva.Dar in viata de zi cu zi de multe ori nu e asa.Ajungi sa te distrugi pentru altii sau pentru un scop fara sa-ti dai seama, si de multe ori multi numai sunt in stare sa se salveze.Nu e vorba numai de anorexie ci si de alcool si droguri.Oamenii sunt perfect constienti de raul pe care si-l fac.Perfect constienti de fiecare actiune a lor.Si totusi omul greseste in continuare.Nu ezita, se gandeste ca lui nu i se poate intampla.Se gandeste ca el poate reusi si fara sa aiba vreo repercursiune in viitor.

Vad in jurul meu fete care abia reusesc sa mai care doua carti in ghiozdan, vad in jurul meu baieti care abia se mai tin bine pe scaun de cat de beti sunt, vad fete si baieti care abia mai vad ceva cu ochii lor rosii si plini de fum, si vad baieti si fete care nu stiu cum sa-si mai acopere gaurile de pe maini provocate de seringi cu cine stie ce minunatie.

Ei vorbesc deschis, avertizeaza cei din jur, dar pentru ei nu fac nimic.Insa nu au nici exemplul de a da celor din jur.Deci iti zic odata sa ai grija sa nu ajungi in stadiul lor, dupa care...alegerea e a ta!

Intotdeauna alegerea va fi a noastra, doar a noastra!

dupa 6 luni...

2010-11-02T12:50:00.000-07:00

Dupa 6 luni de cand suntem impreuna pe zi ce trece eu realizez mereu mai mult cat de frumos poti fi.Nu stim niciodata ce se poate afla in sufletul unei persoana.Ce sentimente, ce ganduri...
Eram in masina cu tine si a inceput melodia de la Tomis Junior Spune-mi iubito. Mi-ai zis ca iti place la nebunie, se vedea ca iti place, dar nu ma asteptam ca unui baiat sa fie posibil sa placa.Asta demonstreaza ca nu esti ca ceilalti, ca nu esti un indiferent ca si ceilalti.Nu imi place sa spun ca o persoana e dulce, dar tu in momentul ala erai...minunat, surprinzator, dulce...Un ingeras.Ma simteam atat de aproape de tine, atat de indragostita,atat de surprinsa de cata iubire pot simti pentru cineva pe care acum 6 luni de zile nici nu cunosteam, dar fara de care ,acum, lucrurile nu ar mai putea avea nici o culoare in jurul meu.Ma faci sa radiez seninatate de fiecare data dupa ce ne vedem.Ma simt libera,usoare de toata rautatea,fericita.Si in tot drumul spre casa intotdeauna zambesc si ma gandesc la cat de mult te iubesc.Lumea ma vede trecand cu bicicleta cu un zambet absurd si nu intelege.Unii ma privesc mirati,altii speriati, altii imi zambesc...Dar nimic din toate cele nu ma intereseaza.Singurul zambet esti tu.Si ma tot intrebi de ce te iubesc.Te iubesc pentru ceea ce reusesti sa faci din mine.O persoana mai buna,mai fericita,care pretuieste orice moment.O luptatoare agresiva care incearca sa apere aceste sentimente,aceasta relatie.O copila ce inca are chef de joaca.Tu reusesti sa concentrezi toate sentimentele in mine si reusesti sa-mi redai mereu un zambet,oricat de mult cei din jur vor sa mi-l stearga.
De cate ori te strang de mana ma gandesc la cat de mult as vrea sa fim asa si la batranete,cand te strang de mana te strang cu dorinta de a te tine mereu aproape,te strang ca sa realizez ca esti un vis real.Te iubesc!Nimic mai simplu si mai frumos decat iubirea.

Unde sunt

2010-10-18T08:01:00.000-07:00

Întrebat-am vântul, călătorul,
Bidiviu pe care-mână norul
Spre albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor
Nevăzute mă răpesc în zbor.

Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candelă ce suie în tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.

Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele nespuse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, veţi vedea.

Unde sunt cei care nu mai sunt?

----
Versuri după Nichifor Crainic

Nu suntem destinati pentru a trai in vesnicie, dar atunci cand tii mult la cineva ai dori sa il ai langa tine pentru eternitate.Din pacate in modul nostru pamantean, omenesc, nu este posibil.Oamenii mor, pleaca spre ceva mai bun,sau rau. Si cand omul moare?? Ce ramane din el? Doar amintirea ce o lasa celor din jurul lor.Bunicii din partea mamei au murit, de bunica nu-mi aduc bine aminte dar de bunicul da. Imi aduc aminte ca dupa moartea bunicii a suferit enorm.Era iubirea lui.Cand intram in curte...era o alee lunga...cu floricele in ambele parti.Eram copila, ma jucam, alergam...el ma lua in brate si ma strangea tare la piept. Imi aduc aminte si ca era o persoana foarte responsabila si respectuasa. Aproape de sarbatori venea la noi, ca sa nu fie singur, si intr-o zi pe cand mama era la munca se pusese sa curete un tuci negru.La intoarcerea mamei era complet argintiu.Mama l-a intrebat De ce, iar el cu ochii plini de lacrimi a raspuns plin de dragoste "ca sa imi castig si eu painea pe ziua de azi." Mi-e dor de el...imi pare rau ca nu am avut mai mult timp ca sa il iubesc, dar el va ramane mereu in inima mea.

La 3 ani am plecat cu mama la manastirea Sihastria, am cunoscut Parintele Cleopa care daruia la fiecare crestin cate o cruciulita. Imi aduc aminte, vocea blanda si ochii plini de dragoste si curatie.Vorba lui..."Manca-v-ar raiul" Ma gandesc acum, oare ce o sa isi aduca aminte de mine oamenii ce ma cunosc atunci cand va sosi si momentul meu .Ar trebui sa incep si eu sa fiu mai buna si mai rabdatoare, ca nu se stie niciodata.Si tare nu as dori sa fiu nepregatita.

doar cuvinte...

2010-09-05T14:48:00.000-07:00

Incercam sa adorm...stomacul iar incepe sa ma doara, deja mi-e si frica...nici nu stiu cum sa stau in pat... caut ceva care sa-mi tina cald...pun ursuletul de la tine la burtica mea...si incep sa ma gandesc. Ma gandesc la tine, la cum de am fost atat de norocoasa sa ma aleg cu tine dintre atatia oameni rai care circula prin jurul meu.Mi-e dor de tine, lumina lunii bate chiar in fereastra mea, printre crengile bradului din fata casei.Vad destul de bine, zaresc bricheta ta pe noptiera mea si...deodata dorul de tine ma cuprinde, ma invaluie si ma strange tare tare, ca o imbratisare, o imbratisare ce te lasa fara respir, ce te surprinde, te bucura, te sperie. Mi-e dor de tine, imi lipsesti...ma intreb unde esti, ce faci, daca esti bine...Orice as face somnul fuge de pe genele mele si ploapele grele devin din ce in ce mai usoare si gandul meu fuge usor spre marea placere, relaxare de a scrie..Nu am mai scris de foarte mult timp pe blog, imi pare rau dar sincer putine sunt serile in care am dorinta de a scrie, mai ales sa fie ceva care sa vina pe moment, sa curga ideile, cuvintele si gandurile mele. Beau niste apa, simt cum aluneca in stomac ( urata senzatie ) ma doare..mai am putin si incep sa plang nu pot sa cred ca trebuie sa traiesc cu asa durere!!!
Mai e o saptamana si va incepe scoala...trec si eu clasa a10-a, gata cu boboceala trecem la lucruri serioase.Mi-e frica, dar abia astept sa-mi vad unele colege si sa ne eliberam artistic!Ok acum...ca am impartit cu voi neputinta mea de a dormi, dorul meu catre cel ce il iubesc, durerea de stomac, dorinta si frica de a merge din nou la scoala mai impart aceasta melodie superba ce linisteste orice suflet de rebel adolescent!

2 luni...

2010-06-23T15:58:00.000-07:00

Buna!!!Ok, ultima data cand am scris a fost cam acum 22 de zile...scuze, scuze si iar scuzeeee dar nu am timp si nici dispozitia potrivita pentru a scrie.E ora 1:01 si eu inca nu dorm, maine, 24.06.2010 voi implini doua luni langa o persoana minunata. Nici nu.mi dau seama daca timpul asta a trecut repede sau incet. Cand ma gandesc ca parca ieri am ramas navalita de emotii si sentimente mi se pare ca totul a evoluat foarte repede dar totusi doua luni sunt putine si parca l-as cunoaste de o viata.Ce pot sa spun, totul e intr.o continua evolutie.Sentimentele mele pentru el sunt infinite dar si frica este mare.Mi-e frica, ma gandesc ca voi cadea din visul asta ( nu vreauuuuuu sa cadddddddd e prea bine asa) si ca ma voi trezi cu dureri ingrozitoare. In aceste doua luni el a devenit atat de important pentru mine incat ma gandesc ca nu as mai fi in stare sa dau inainte fara el. Macar sa-i simt prezenta cumva si stau bine...simpla voce la telefon ma face sa ma simt atat de bine...ma inveleste cu vocea calda...parca e o imbratisare...chiar daca nu reuseste sa ma trezeasca asa cum ar trebui ( OPS! ), ma face sa adorm si mai bine stiind ca nu este un vis!Il iubesc...sper ca aceste luni sa devina ani...si sper sa ajung o bunica in fata unui semineu cu multi nepotei prin jur pe un scaun care se leagana cu el langa mine! ( ok, imi dau seama de ceea ce ganditi.. eu nu am nici copii!!!!! dar e frumos!!!!!!! )
Sper sa mai scriu...acum ca sunt in vacanta si sa nu ma mai joc pe facebook !>:D<

Love...

2010-06-02T01:29:00.000-07:00

Deci, mda... BUNA tuturor, pai... mai intai sa-mi cer scuzeee!!!! Nu am mai scris de foarte mult timp! Si asta pentru ca am fost foarte ocupata cu scoala, familia... si recuperarea sentimentelor mele!Pai sa vedem in prima perioada de timp nu am mai scris pentru ca nu aveam starea emotionala adecvata, dupa care pe 24 aprilie starea mea s-a schimbat, dar nu am reusit sa redau nimic, am fost egoista, si am tinut totul pentru mine, apoi nu am avut timp si cand aveam ori eram prea obosita ori prea visatoare!
Ce pot sa spun? Probabil va intrebati ce s-a intamplat, pai mai... ce sa se intample mai mult decat sa ma indragostesc?????? Ok... abia m-am trezit si inca creierasul meu nu are toate conexiunile la locul lor, dar asa e IUBESC! Credeam ca nu o sa mi se intample si totusi iata-ma dupa cateva luni zambind din nou, iubind si fiind fericita! Lucrurile merg din ce in ce mai bine. Nu prea sunt in stare sa scriu, nu prea stiu ce sa scriu, am atatea de zis si parca tot putine sunt!
Ok deci cum spuneam pe 24.04.2010 ne-am cunoscut acasa la o prietena de-a mamei am dat mana.... si.... FLUTURASII au inceput sa-si faca de cap! Aoleu, chiar asa din prima!!!!Of... am stat la ei acasa pana tarziu, cand am plecat si am ajuns acasa eram deja pe alta planeta, noaptea aia timpul s-a oprit! M-a facut sa sufar, sa inteleg ca exista si ceva din primele priviri! O noapte mai lunga nu-mi aduc aminte sa fi trait! Asteptam a doua zi cu nerabdare, vroiam sa-l vad, sa inteleg, poate sa vorbim mai mult, dar cum puteam???? Cum puteam sa ma duc eu acolo??? Ce trebuia sa fac, sa-l trag de maneca si sa-i zic : Hey as vrea sa ne cunoastem??? sau iar trebuia sa las ca sentimentul aprins sa se stinga in timp si in liniste?? Numai gandul ca s-ar fi intamplat asa imi dadea fiori si totusi a doua zi lucrurile au mers bine! Nu credeam ca va merge asa, dar la sfarsitul zilei aveam numarul lui de telefon ( bine-nteles nu datorita mie, ci a lui) si hai fie m-am bagat si eu sa-i cer id-ul :D nu puteam sa pierd o asa ocazie! Mess-ul nu ajuta la nimic, dar parca iti da asa o siguranta ca ai de unde sa-l culegi mai repede! Asta era intr-o duminica, luni mi-a cerut sa iesim, dar nu am putut, trebuia sa fac curat!!!!! Am stat pana pe la 2 noaptea sa termin curatenia ca a doua zi sa pot iesi cu siguranta! Ok, inca o noapte lunga, plina de ganduri...A doua zi la scoala eram absenta ( cu mintea ), orele parca numai treceau... dar in sfarsit am reusit sa ajung acasa si sa mananc si sa pot iesi! A fost frumos... a fost..minunat! Fluturasii se jucau cu stomacul meu... toti muschii se incordau... stomacul nu avea pace... mainile imi transpirau... si totusi a fost FRUMOS!
A trecut deja o luna si cateva zile, totul e la fel de frumos si totusi e doar un inceput! Cea mai mare frica pe care o am in suflet e sa il pierd! Daca l-as pierde... ar fi... ar fi sfarsitul pentru mine si sufletul meu!!!!!
Il IUBESC!

Scuzati putinele detalii... :D dar vreau sa le tin DOAR PENTRU NOI acele momente extraordinar de speciale! Si of, nu cred ca voi mai scrie prea curand, blogul e pe ceva gen PAUZA! Vine vara... intru in vacanta cu totul! Sper sa-mi gasesc si ceva de lucru :P !

Implinire sufleteasca...

2010-04-05T14:31:00.000-07:00

Doamne, am descoperit dragostea Ta imensa. Tu ai sacrificat Fiul Tau pentru noi...pentru ca Tu ne-ai dat multe sanse, iertand toate gresilile noastre, iar noi... noi nu suntem capabili sa iertam cei ce ii vedem in fiecare zi, cei ce privim urat de ficare data cand intalnim, cei ce nu suportam pentru simplul fapt ca nu avem lucruri in comun.
Seara de Inviere. Unicul moment in care ma simt complet alaturi de familie.Unicul moment in care suntem toti in pace.
Din pacate anul acesta nu am putut merge toti trei la biserica in seara Invierii, dar am mers eu si cu taticul meu. A fost extraordinar. Chiar daca aveam alaturi 3 tiganusi ce priveau disperati catre gentuta mea, care continea doar abonamentul de la autobus, in momentul in care preotul a iesit din altar, cu lumanarea pe care o pregatisem eu si mama, totul a disparut. Am inceput sa simt mila pentru acei 3 tiganusi, ce-si faceau loc prin multime sa ajunga la gentuta mea. Eram trista pentru ei, caci fiind micuti probabil nu aveau ce manca si aveau nevoie de bani.Eram trista ca nu-si dadeau seama ca eram in casa Domnului si nu purtam pic de respect. Eram trista caci profitau de situatie, de intunericul luminat doar de cateva lumanari ce incet incet raspandeau lumina tuturor.
Noaptea Invierii mi-a adus pace in suflet, mai multa dragoste pentru semenii mei, poate mai multa intelegere, si o noua persoana ce usor usor ma ajuta sa uit cele intamplate acum 2 saptamani jumatate.
Probabil pentru mine inca de cand eram mica, Pastele a fost sarbatoarea cea mai importanta.Chiar mai mult decat Craciunul, asta prentru ca de Paste traiesc altfel atmosfera.
Imi aduc aminte de strada linistita a bunicilor pe care usor usor pe la 11 noaptea porneam cu bunicul meu spre biserica, si stiam ca la intoarcere cu lumina a casa, ne astepta cozonacul "cleios" ( din vocabularul familiei :D ) cu ouale rosii si un parfum de drob proaspat scos din cuptor.
Seara Invierii imi daruieste intotdeauna liniste sufleteasca, mai multa intelegere si din nou multa speranta pentru ca stiu ca El nu ma va lasa niciodata.

Speranta...

2010-04-05T13:53:00.000-07:00

Speranta si iar speranta... acum cateva zile ( cand eram inca in lupta cu amintirile ) ,ploua cu soare :) spre marea mea supriza doua curcubee si-au facut loc printre norii gri si mi-au adus un zambet de copil pe chipul meu umed de lacrimi de disperare. Acele doua curcubee mi-au adus aminte ca nu trebuie sa renunt niciodata in a crede in cineva, pentru ca fiecare meritam o sansa.Mi-au adus si liniste sufleteasca, pentru ca Cineva e mereu alaturi de mine. Si poate prin a-mi arata persoanele exact asa cum sunt dupa putin timp e doar ca sa ma ajute sa nu pun si mai mult suflet si sa nu fiu dezamagita mai mult dupa un timp.
Ma rog... vorbeam de curcubee.. :D picaturile de ploaie inca cadeau usor, erau calde si ma faceau sa stau foarte bine, am fugit in casa, am luat aparatul de fotografiat si ma bucur mult sa va pot arata ce a iesit! :)

Iar si Iar....

2010-04-05T13:27:00.000-07:00

Si uite tu, persoana inocenta, plina de speranta, naiva, visatoare care incearca sa dea tot ce are mai bun unei persoane abia cunoscuta crezand ca nu se stie niciodata cand poti da de cineva care sa te respecte, sa fie sincer cu tine, sa te asculte, sa te inteleaga...Si dupa un timp, scurt timp, se demonstreaza ca toate sperantele tale, toate visele, tot in ce aveai incredere, tot ce credeai, e defapt GRESIT! Si incepi sa dai dreptate in stanga si in dreapta, si iti auzi cuvinte nu de alinare si sustinere ci cuvinte de repros. " EU TI-AM ZIS! DAR TU TOT CA TINE AI FACUT!" Eu am incercat, am incercat sa cred iar in ceva, am zis ca nu pierd nimic daca dau toata dragostea, speranta si increderea mea.Ca nu se stie... poate chiar e o persoana buna, iar daca se demonstreaza ca nu e asa cum cred... nu pierd nimic, si uite totusi ca iar ma raneste, iar cad, iar trebuie sa ma ridic, dar e din ce in ce mai greu! Ranile numai trec asa usor... Ranile noi le deschid si pe cele vechi.. si impreuna se formeaza o rana mai mare.. car trece din ce in ce mai greu, care lasa o cicatrice din ce in ce mai mare, a carui amintire daruieste lacrimi in fiecare clipa!Si totusi uite ca ma ridic, dar mi-e rusine, nu stiu de ce ca doar nu sunt eu vinovata pentru ce a facut el, dar mi-e rusine de mine, ca ma arunc asa usor cum am facut mereu! Dar eu nu reusesc sa traiesc fara speranta, fara vise. Nu reusesc sa suspectez pe cineva de anumite lucruri, eu nu ma gandesc ca persoanele sunt false... nu reusesc sa ma trezesc din acest vis al meu. Si doar stiu ca nu e bine asa, si doar stiu ca persoanele nu sunt asa dar eu nu pot sta mai mult decat cateva minute fara a crede ca o persoana e buna si ca e o noua sansa spre fericire!Sunt prea slaba, sper prea usor, visez prea mult! Si totusi mi-au distrus multi atatea vise, m-au dezamagit, m-au scarbit, m-au lasat suferind si chiar si in momentele de suferita, in care plangea, urlam, in care nimeni nu se intorcea catre mine, nimeni nici macara un cuvant de alinare, eu nici atunci nu reuseam sa urasc!As fi vrut, dar dragostea profunda nu m-a lasat. Dupa cateva zile iar incepeam sa sper, stiind perfect ca nu am sanse, ca nu se merita, dar speram din nou, iubeam din nou, eram gata sa trec peste rana provocata! Si pentru ce? Pentru CINE????? Pentru o persoana superficiala, care isi cere scuze false?
____________________________________________________________________ A trecut un timp de cand nu am mai scris pe blog, de la ultimul articol de fericire, multa suferinta m-a cuprins, si nu stiam cum sa-mi aleg cuvintele, nu stiam ce simt, numai eram o persoana, eram doar un suflet care cauta ceva si nu gasea...Nici cu mama, nici cu verisoara, nici cu cea mai buna prietena nu vroiam sa vorbesc, ranindule si pe ele cu tacerea si suferinta mea.Sunt egoista, ma gandesc la cum sa trec eu peste suferinta mea fara a vorbi cu persoanele care tin la mine, se preocupa, si sufera vazandu-ma in starea aceea...Imi pare rau... Imi pare rau ca sunt asa, imi pare rau ca nu ascult niciodata de voi care imi sunteti mereu aproape.Dar sa stiti ca va iubesc enorm si ca NIMENI absolut NIMENI nu poate lua locul vostru in inima mea!

Mii de culori...

2010-02-16T12:12:00.000-08:00

In ultimele zile viata mea a prins mii de culori...si asta pentru ca in aceste zile, saptamani chiar si luni am fosta navalita de sentimente diferite.Aveam momente in care ma simteam copila, in care ma simteam mare si puterinica, in care eram trista sau fericita, in care iubeam, in care uram.Daca cineva ma intreaba cum ma simt si cum imi merg lucrurile nu stiu ce sa raspund, am avut o problema cu stomacul, dupa cum intr-un sfarsit am aflat era din cauza stresului.Probabil toate aceste sentimente au venit asa toate impreuna peste mine datorita evenimentelor traite.Nu am avut timp ca sa mai scriu ceva pe blog, dar am avut seri in care, obosita, as fi vrut sa ma pot descarca scriind ceva nou, insa nu am reusit, nu reusit pentru ca nu imi dadeam seama de ceea ce simteam...le aveam pe toate impreuna.Si acum imi simt toate aceste lucruri si nu stiu cum sa le dau afara, nu stiu cum sa fac.Pare ca le-am absorbit si ca nu ma mai vor lasa niciodata.Imi e frica sa traiesc in continuare asa.Fara sa stiu ce simt.Sa am parte de bucurie si tristete in acelasi timp.Ma simt singura si totusi am atatea persoane langa mine.Nu numai familia, ci si prietenii si totusi ceva imi lipseste, cineva lipseste! Din nou acea stare de nemultumire, din nou acea stare de neintelegere, din nou acea stare profunda de tristete si iubire!Nu reusesc sa mai inteleg ce se intampla cu mine, simt ca stau sa cad.Ma simt la marginea prapastiei si ca o mica adiere de vant ma poate face sa cad.DAR NU VREAU SA CAD!si totusi nu am forta sa ma opun acelei adieri ce ma va face sa alunec in intunericul prapastiei din nou! Dar nici o problema, ma voi ridica! Si voi cadea iar, dar eu ma voi sui usor din nou spre lumina!
Vad colegii mei cum trag fumul in piept atat de pofticiosi, de dorinici si vad cat de impliniti sunt.Ma uit la ei si pentru o secunda ajung sa ii invidiez.Sa le invidiez mizeria!De ce? De ce din nou? Daca iar cad? Daca iar ajung sa traiesc sub "anestezie"? Cine ma va mai ridica? Cine ma va mai ajuta? Va fi cineva sa imi poata da acea palma ca sa ma trezeasca?Ce se va intampla cu mine?Voi ajunge iar acolo unde nu vreau, chiar atat de puternic poate fi vantul asta, atat de puternic incat sa ma duca acolo unde EU nu vreau?
Trec zilele si eu inca rezist, trece o adiere, trec doua, trece o furtuna, si totusi reusesc sa raman la marginea prapastiei si sa nu cad in ea.Ma simt slaba si totusi ceva imi demonstreaza ca sunt altfel si ca inca pot lupta!
Prea multe sentimente si prea multe dorinte.Ma simt copil, ma simt adult, si totusi nu sunt nici una din cele doua!

Cateva cuvinte

2010-01-19T13:12:00.000-08:00

Doar cuvinte superbe.Atat ai de zis.Sunt adevarate sau nu, nu-mi mai pasa, doar cuvintele tale vreau sa le aud.Esti departe, cu sufletul nu stiu, dar cu siguranta cuvintele tale ma fac sa te simt mereu alaturi.Stii sau nu ca te iubesc, nu-mi pasa, o iubire frumoasa,in liniste.Te iubesc in liniste,intuneric,in viata de zi cu zi.O mica mare iubire de care nimeni banuieste, de care doar eu stiu.Esti tu, doar tu, exact asa cum esti mereu, in viata de zi cu zi.Esti natural, iubesc cuvintele,iubesc persoana, iubesc acel lucru minunat care tu esti.Putine cuvinte, numai am de gand sa postez articole kilometrice...ci sa scriu doar acele putine randuri care sa fie exact ceea ce simt.Cuvintele tale:

AFTERLIFE

As I descend in endless space
I see the World in perfect grace,
I see the light I feel its wave,
But then it's dark, I feel my grave.
I clinch my fist and scream with rage
As I am trapped inside this cage,
I want to run, to hide away
I wonder why this comes my way.
My hopes, my dreams, my everything,
My love, my hate, my deepest fears,
Each feeling that I ever felt
Is now with me and rips my chest.
Is this a dream or is it real?
What is this nightmare that I feel?
Endless flow of guilt and shame
My demons wake, I am to blame.
I feel the chains around my arms
They pull me down in darkness grounds,
I try to break, to climb the ground
The more I try, the more I drown.
I hear a Voice, my name it calls
It wants my soul, oh frightening Voice,
Who is this Voice? What do you want?
Release me now, release my mind!
I hear it closer, it is near,
My ears I cover but it's here.
You know my name, you know tears,
You are my hate, you are my fears.
You watch me drown, you drag me in,
You tie my chains and stir my mind.
Is this my fate? It's all I have?
My soul to vanish in this grave?
With endless torment in my mind
And spearing Voice that drives me mad.
I close my eyes and try to pray
The Voice is shouting, but I pray
And thoughts of love and peace and light
The Voice are chasing from my mind.
Oh Lord of Heaven and of Earth
Who gave me life, Who gave me breath
Oh save me from this deepest dark
My Love for You I know You ask
Oh save me from the spearing Voice
Away You take me from this place.
The voice has stopped. The chains are gone.
To me now all of this is clear:
I see my body lying near.
As I descend in endless space
I see the World in perfect grace,
I see the light I feel its wave,
My mind is pure, my soul is saved,
Oh Lord I'm ready for my place
My life is done, I just begun.

Am plans pentru tine...

2010-01-09T15:47:00.000-08:00

Am plans pentru tine, cel ce nimeni nu te stie, pentru adevarul care m-a zdruncinat.Mi-a zdruncinat sufletul,sperantele si visele, dar inca plang si inca voi lupta pentru tine si visele ce mi le-ai creat.Ma intreb de ce plang.Suntem doar prieteni nu?Suntem prieteni cu acel ceva in plus ce ascundem, suntem doar doi nestiutori, nici noi nu stim exact ceea ce simtim si probabil nu vom sti niciodata.E prima oara cand plang din cauza ta, nu pot sa cred, speram sa numai plang niciodata pentru asa ceva.Iubire...ai zis ca iubirea nu e de noi.Ca iubirea e ceva Dumnezeiesc, ca iubirea nu e iubire daca unul sufera si ca in aceasta lume murdara,corupta si unde totul este destinat mortii iubirea nu prea mai exista si ca unde se gaseste este ceva din alta lume.Si totusi..a iubi e usor...

Fara titlu.

2010-01-04T17:04:00.000-08:00

E deja ora 2:34, ascult Ronan Keating si ma gandesc la tot ceea ce am facut in viata.Nu numai ca am prea multe de amintit, dar ma deranjeaza cand nu imi aduc aminte de lucruri exact in ordinea lor cronologica,si trec la un alt argument uitand de cateva particulare.Zilele astea tot am ceva cu amintirile, am tot gandesc, o veste buna insa,Am inceput din nou sa ies!!!!!pai da, numai ieseam de mult din casa,numai aveam chef de nimic.Oare incep sa imi revin??Sau incep iar sa cad???Nici numai stiu...m-am uitat prin cartile mele azi, ce am descoperit nu e asa o mare chestie.Cateva carti cu mii de pagini despre vampiri, istoria vampirilor,miturile lor etc etc.Si cateva carti dragi mie,crestinesti.MARE diferanta.Cele cu vampiri te arunca direct intr-o lume murdara,inchisa,cu multe ispite si placeri dezgustatoare.Iar cele crestinesti intr-o lume curata,linistita,plina de intelepciune si binevointa.Nici nu stiu despre ce sa scriu,dar scriu, somnul inca nu m-a furat.Beau o mare ceasca cu ceai cald.Simt cum aluneca pana in stomac,ciudata senzatie,probabil pentru ca nu prea am mancat.Ma incalzeste,in camera e destul de rece,afara ninge si am deschis geamul pentru a vedea fulgii mici ce se aseaza usor pe masina si pe bradul din fata casei.E atat de verde...acum verdele pentru mine are mai multe sensuri,de cateva zile.Am cunoscut un baiat cu ochii verzi,superbi,probabil imi plac doar ochii sau nici nu stiu exact.Stiu doar ca am mai avut un prieten cu ochii verzi,si cred ca imi aduce mai mult aminte de el,sau poate doar ca verdele e speranta,viata,libertate.Problema e ca am ochii aia in cap.Nici nu il cunosc.Oricum asta nu va schimba nimic in viata mea si nici dragostea pentru o anumita persoana.Iubesc in liniste,plang si sufar in liniste,dar cu siguranta va veni si ziua in care va fi bine.A da si despre baiatul cu ochi verzi,pai...probabil e ceva in gen Mickey blue eyes numai k el e un green eyes, oare sa imi placa doar ochii?? de ce am fixul asta? prea multe filme cu vampiri??prea multe carti??parul negru....ochii verzi,ce raman imprimati in minte si atat.Cand ma priveste as vrea sa imi dau seama ce gandeste dupa ochii aia minunati dar nu reusesc sa patrund.Nici macar nu am scris un articol despre un singur argument am sarit de la un lucru la altul,in seara asta vreau doar sa scriu.Nu stiu despre ce,nu am un argument anume,vreau doar sa ma relaxez,si poate vine somnul.
In seara aceasta m-am rugat.Asa cum nu am mai facut niciodata.In timp ce ma rugam,era atat de intens incat am inceput sa plang.Ma rugam pentru familie,prieteni,iubire,baiatul cu ochi verzi,pentru vise,sperante,pentru tot.Dar nu era o rugaciune dintr-o carte,era pur si simplu ceva din inima,vorbeam cu EL.A fost frumos, a fost prima oara cand am facut asa, deobicei spuneam "Tatal nostru" si la sfarsit rugam pentru familie si ce am eu mai drag, ma ridicam din genunchi si totul era terminat acolo.Insa in seara asta am vorbit.Eram trista,incepusem sa plang,ma simteam total neimplinita, nu stiam ce sa fac,m-am pus in genunchi si m-am rugat.Lacrimile de suferinta pe care le aveam au trecut si au venit altele care m-au alinat.La sfarsit eram obosita,dar linistita,implinita si fericita.
Am terminat ceaiul,am gasit niste ciocolata ce mi se topeste usor in mana.Imi aduc aminte de verisoara mea si de felul in care ne jucam cu ciocolata topita.Totul e frumos in viata, lucrurile de care radem pe moment, care in acea secunda par doar trecatoare, dupa un timp devin foarte pretioase.Asa ca de acum voi incerca sa le dau mai multa valoare si sa le traiesc cu placere chiar si pe moment,sa fiu consitienta ca noi facem momentele si ca vor fi atat de frumoase cand ni le amintim,dupa cum le facem..Si deci daca facem ceva frumos,ne vom aminti ceva frumos si ne vor da cate un zambet de cate ori vom avea nevoie.
Ce seara, as fi vrut sa fiu mai sentimentala, sa redau ceva mai "simtitor" ( asa cum zici tu Mada), dar nu stiu daca am reusit...
Ma duc sa fac alt ceai!!!

As dori...

2009-12-28T16:09:00.000-08:00

Am facut o lista cu cantecele pereferate ale mamei, pentru ai face un cd pe care sa il asculte in masina si sa se gandeasca la mine cu placere.Descarcam cantec cu cantec si le ascultam pe rand, unele nu m-au impersionat dar daca ii plac mamei asta e ceea ce conteaza, insa printre ele am descoperit acest cantec superb ce m-a facut sa gandesc mult, si sa imi dau seama ca si ea a fost ca mine, cu formatiile ei preferate, cantecele cu care a crescut, cu care a iubit, cu care a plans sau zambit.Amintirile ma navalesc, nu numai cele cu verisoara mea dar si cele cu parintii si...cu toti prietenii mei....de la gradinita pana azi.Daca ar fi sa aleg as alege baiatul mic cu parul in ochi de la gradinita, iubire neiubire,iubire innocenta,iubire frumoasa,iubire simpla fara complicatii probleme sau alte lucruri.Nu ne gandeam la cum aratam, eu nu ma imbracam pentru el, nu ma aranjam, eram doar eu, ne jucam, eram prieteni, mai mult de atat nu stiu.Nu vroiam ca el sa se joace cu vreo alta fetita, sa schimbe papusile sau sa bea ceaiul.Dormeam in paturi diferite si totusi unite, pupicul pe obrajor de somn usor nu lipsea.Ma simteam mare, ma simteam bine, ma simteam frumoasa.
Ne-am intalnit si in clasa a 3a dupa ani...si ne-am placut,am iesit de cateva ori, dar eram mici, prea mici, tremuram cand ne vedeam, nici macar nu vorbeam.Cuvintele erau prea grele.Ne priveam nici macar nu stiam ce sa facem, despre ce sa vorbim, cum sa vorbim, cum sa ne comportam.Eram prea mici, vroiam mai mult dar nu stiam ca a vrea mai mult e o condamnare, nu stiam ca acel mai mult oricum vine mai tarziu, dar acea innocenta, acea emotie nu o vei mai avea.Vor fi desigur alte emotii foarte mari, foarte importante dar nimic atat de simplu si de frumos."As dori sa pot da timpul innapoi" auzeam de la cei mari, de la asa zisii adulti, nu intelegeam motivul.Vroiam doar sa fiu mare, mare ca ei, cu probleme, cu responsabilitati.Nu stiam ce vreau, eram prea mica, probabil toti facem aceleasi greseli cand suntem mici, dar eu stiu ca am reusit sa imi dau seama, sa ascund ceea ce vroiam.Uram baietii, dar stiam ca mai tarziu voi vrea un prieten, profitam de fiecare moment de joaca, fiecare anotimp, pentru a nu ajunge a regreta asa cum auzeam de la ADULTI.Sunt doar o adolescenta, probabil doar 3 persoane imi citesc blogul, dar nu imi pasa, imi place si asa, scriu, recitesc si ma gandesc la ceea ce voi putinii cititori puteti gandi.Sunt doar o adolescenta ce incearca sa mai traga de timp, dar nu stie cum, trage si spre a fi adult si sper a fi copil.Nici macar nu stiu ce vreau.Stiu doar ca voi fi un adult copil la momentul potrivit, cu resposabilitati si probleme de rezolvat dar cu sentimentele unui copil care nu are frica sa cada,iar atunci cand cade se ridica si nu ii este frica sa cada din nou.

Si inca asteapta...

2009-12-25T13:34:00.000-08:00

Pe blogul acesta s-a pus deja praful, numai scriu, nu stiu ce sa mai scriu, cand l-am facut m-am gandit sa scriu despre experientele mele, problemele mele, ca poate cineva e in aceeasi situatie si poate gaseste rezolvare sau poate isi da seama ca nu e singurul cu acele proleme, dar numai pot, numai gasesc timpul si nici cuvintele.Uneori mi se pare ca scriu sec, si ca sentimentele mele nu reusesc sa le fac sa reiasa din ceea ce scriu.
Am avut multe lovituri sentimentale zilele acestea.Poate pentru ca mi-as dori ca anumite greseli sa nu le fi facut vreodata, dar le tin, le tin cu mine, pentru ca fac parte din fiinta mea.Uneori ma simt atat de singura incat nu stiu ce sa fac, as vrea sa plang si nu reusesc, as vrea sa ma descarc dar nu am cu cine, si lacrimile par sa se fi terminat, iar toata acea durere ramane, explodeaza si se extinde in toata fiinta mea.
Acum o lacrima cade, si inca una, plang dar nu stiu motivul, simt doar nevoia sa o fac, ce zi, Craciunul,Iisus se naste din nou pentru noi, asa cum face in fiecare an, si ar trebui sa ne bucuram sa fim veseli, dar anul asta, nu am reusit sa simt acea bucurie a sarbatorilor.
In seara de Mos Nicolae uitasem complet, noroc ca mama mi-a adus aminte, venind direct cu un mic cadou la mine iar eu sceptica: Pentru ce?...m-am simtit groaznic cand mi-a zis...si doar ii facusem felicitarile bunicului meu, eu care in fiecare an astep cu drag orice mica sarbatoare.Nu stiu ce mi se intampla, poate adolescenta ( m-am saturat sa tot dau vina pe ea), poate anotimpul, poate situatiile din jur, poate aceasta dragoste muta dar plina, de care nimeni stie, decat tu si eu.O dragoste pusa in cutiuta care asteapta ziua pentru a fi marturisita, pentru a fi cu adevarat traita, aceasta dragoste care de cate ori vorbim ne da vise, aceasta dragoste care trage de timp, pentru a-l face sa treaca mai repede, si totusi simtim ca nu trece si nu trece, dar cand ne dam seama de viteza pe care o are ne speriam...Atat de aproape si totusi atat de departe,ajuta-ma Doamne sa gasesc o linie pe care sa o pot tine...
La scoala colegii mei deja adulti imi strica orice mica bucurie: "Uite ninge:)\:D/!!", "Daca e sa ninga sa ninga de Craciun ca e frumos nu acum ca e frig"....adulti...copilarie uitata...cine esti? responsabilitati NU dar drepturi egale cu toti DA...distractie,placeri mincinoase, totul face sa te simti mare, dar nu...nu uita ca tu esti tu si cu tine insati vei gasi ceea ce cauti.
Ce zile, ce luni, ce nopti, ce saptamani, ore, minute,secunde...alergand numai dupa un vis, numai dupa o speranta, numai dupa o iubire,care inca sta in acea cutiuta,care asteapta,asteapta,asteapta...

Fara cuvinte...

2009-12-24T13:24:00.001-08:00

SPUNE NU AVORTULUI!

Amintiri frumoase

2009-11-25T14:08:00.000-08:00

Imi aduc aminte cu scumpa mea bunica in fiecare toamna punea cateva gutui mandre la fereastra.Parfumul lor se imprastia in toata casa, iar eu numai rezistam si vroiam sa ii simt gustul dulce amarui.Mi-e dor de parfumul casei ei si de cum mereu avea grija de toate pentru a face ceva frumos, iar eu veneam si stricam mereu cate ceva, insa ea cu dragoste ma certa zambind probabil gandinduse la cum era ea si ma mangaia usor pe parul ce mereu dorea sa mi-l impleteasca.Vroia sa fiu frumoasa si ma gatea cum stia mai bine, vroia sa am tot si sa fiu fericita pentru ca ma iubeste.Imi pare rau de momentele in care imi vorbeam urat, imi pare rau ca nu i-am spus mai des cat de importanta e pentru mine, imi pare rau ca nu i-am spus te iubesc, dar mamaie iti promit ca o voi face de cum te voi vedea! TE voi imbratisa si ma voi apleca ca sa te pup usor pe fruntea muncita, iti voi saruta mainile si iti voi multumi pentru tot.Te gandeai mereu la mine, cautai materiale pentru hainele papusilor mele, imi dadeai un loc pentru a le face casa, imi dadeai voie sa vorbesc noaptea cand tu dormi, si imi dadeai voie sa te deranjez cantandu-ti la ureche My heart will go on cu niste cuvinte inventate, eram mica dar nu te ascultam insa tu ma iertai de fiecare data sragandu-ma la pieptul tau.Imi lipsesti, si tu si bunicul.Privirile voastre ma urmaresc la fiecare pas si va promit ca nu va voi mai dezamagi.Va iubesc!

Timpul meu!

2009-10-25T05:45:00.000-07:00

Acum cateva zile eram gata sa sterg blogul, pentru ca nu am deloc timp pentru a scrie, pentru a gandi limpede si pentru a fi impacata cu mine insusi pentru a-mi da drumul la scris.Deobicei cand scriu scriu exact ce gandesc, nu ma pun pe foita sa imi scriu ideile si dupa sa incep sa scriu un articol. Adevarul e ca atunci cand scriu pun tot sufletul meu la vedere si las sa iasa tot din mine, acesta poate fi si un defect pentru ca atunci cand cineva citeste ceea ce scriu ma descopera pe mine, fara o masca de protectie care sa imi apere adevarata fata a sufletului si gandirii mele.
Asa cum spuneam nu am timp sa scriu pe blog, am inceput un nou an scolar, am inceput liceul, si sunt din ce in ce mai preocupata de ceea ce se va intampla, sunt speriata sa nu cad cu invatatura si cu comportamentul avand in vedere ca am foarte multe exemple urate prin jur. In fiecare zi timpul pe care il am mi se pare prea putin pentru a reusi sa fac ceea ce trebuie facut pentru a 2-a zi sau chiar pentru ziua respectiva.Nervii nu ma mai tin, ma simt disperata si pierduta, totul e nou si nu stiu cum sa ma comport in asemenea situatii.Merg la scoala cu firca ca azi ma pot asculta pe mine pentru prima oara in clasa, si nu stiu ce metoda au profesorii de a asculta nu stiu cum trebuie sa invat nu stiu cum trebuie sa expun lectia si nu stiu cum sa ma comport in fata lor.
Acasa problemele nu lipsesc, nu am timp sa imi vad parintii, de multe ori mananc singura pentru ca ei nu sunt, sau daca sunt ori au venit innaintea mea si au mancat ori vin dupa mine si eu am mancat.Nu avem timp de stat impreuna si pentru asta certurile devin din ce in ce mai dese.Pentru ca nu stim exact de ceea ce are nevoie celalalt sau incepem sa ne plangem ca nu e nimeni sa ne asculte. Uneori mai intru pe mess cu speranta ca ma voi putea elibera de problemele mele vorbind cu cateva persoane de incredere sau la care stiu ca pot apela. Dar si acele persoane au probleme si atunci cand incep sa vorbesc despre ale mele ma simt groaznic pentru incep sa vorbesc si nu ma mai opresc. Nici pentru mess nu am timp de multe ori si ma simt ca intr-o camera intunecata in care tip disperata si chiar daca toti sunt langa mine nimeni nu ma aude, nimeni nu ma poate ajuta.
Colegii noi sunt un fel de noi ispite, fiecare cu un defect ce il caracterizeaza ( ma intreb oare ei ce vad in mine si in ceilalti) si sper sa eu sa nu ajung ca ei pentru ca abea am iesit dintr-o situatie asemanatoare cu a lor si sper sa nu ajung din nou la acele pacate numite PACATE CAPITALE care ma framanta zi de zi.
Uneori as vrea sa nu fi descoperit nimic, sa fi ramas "oarba" asa cum eram si ma simteam bine in toata mizeria mea de persoana. Imi placea sa fiu curata in sensul fizic, dus in fiecare zi, mereu haine curate, par ingrijit, unghii dragute, un pic de luciu de buze, dinti albi si sclipitori. Si totusi cu toate acelea nu ma simteam curata si nu gaseam sursa murdariei pe care o vedeam in mine mereu.Acum stiu ce era si totusi am momente in care imi doresc din nou acea senzatie de om nestiutor care se duce spre moarte fara sa stie, o moarte usoara, prea usoara dar cu un viitor teribil. Ma intreb de ce ... de ce simt ca as vrea din nou acea viata usoara? In care valorile nu exista, reguli nici atat, iar de respect pentru ceilalti nici vorba.Sa fie o ispita sau sa fiu eu atat de nestiutuare si neputincioasa?
In fiecare zi plec de la scoala si ma intreb oare unde e fata pe care o cunosteam?Inconjurata de persoane gresite care imi dadeau mici placeri lumesti fara valoare si de moment.De ce imi lipsesc? De ce acum ca am descoperit egoismul si rautatea mea pe care o aveam si inca o am dar sper intr-o cantitate mai mica vreau innapoi ceea ce aveam?Acum ca am descoperit sursa murdariei mele de ce o vreau innapoi? Sunt momente, da, dar nu reusesc sa trec peste ele, pentru ca chiar si atunci cand trec ( pentru ca sunt fractiuni de secunda cand imi plang trecutul) ma gandesc mereu la motivul pentru care le doresc din nou. Adevarul e ca nu il gasesc si as vrea tare mult sa ma multumesc de ceea ce am acum pentru ca este cu siguranta mult mai bun si mult mai important de ceea ce aveam. Am o persoana pe care o iubesc, am o familie pe care o iubesc, am o verisoara pe care o iubesc, am un pic de pace si ma simt mai curata.Sper ca momentele gresite de regret sa treaca si sa pot fi fericita din plin de ceea ce am.
Pot spune ca sunt fericita fara sa imi dau seama! :):*

Luceferii stiintei

2009-09-02T15:40:00.000-07:00

Invataceii cei e astazi
Tot se straduiesc mereu
Ca deplin sa dovedeasca
Ca nu este Dumnezeu.

Cu progresele stiintei
Ca si mandrul "Lucifer",
Dansii vor sa se inalte
Astazi mai presus de cer.

Doua "usi" le stau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la "poarta noua"
Sta un bou "sa ma iertati".

Una este "usa vietii"
Care lor li s-a inchis;
Alta este a pierzarii
Care groaznic s-a deschis.

Cate le ajunge capul
Se grabesc sa nascoceasca
Ca sa fabrice "viata"
Si pe moarte s-o opreasca.

Orice uneltesti, atee,
Viata nu vei fabrica
Iar de rafuiala mortii
Nicidecum nu vei scapa.

Toate cele nascocite,
Cand ajungi langa mormant,
N-au valoare nici ca pleava
Care se arunca-n vant.

Daca nu cunosti in viata
Pe Mantuitorul tau,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania "celui rau".

(Sfantul Ioan Hozevitul)

Cel ce cauta suflete

2009-09-02T15:30:00.000-07:00

Cand noaptea se lasa, neagra, peste sat, diavolul cobori, din vazduh, sa vada de va putea castiga vreun suflet pentru intunericul lui.Negru si infiorator de urat, el colinda, cu sacul in spate si cu furca intr-o parte, tot satul, de la un capat la altul.In dreptul crasmei se opri un pic si privind vazu ca era plina! Isi freca multumit mainile si, ranjind zise:
-Puisorilor, ai mei sunteti!Tata va asteapta!Aici nu am de munca, sa mergem mai departe.
Trecu prin dreptul unui bar, de unde se auzeau chiuituri, muzica, certuri, scandal.Unii dansau, altii beau; erau si din cei care jucau carti si cu priviri fioroase pazeau din ochi banii ce treceau dintr-o parte in alta a mesei.
-Si astia sunt ai mei,dar trebuie sa ii mai ajut nitel, zise diavolul, turnand venin in pahare si inghimpand vreo doi jucatori ca sa le atate ura.
Dupa ce flutura pe sub nasul unuia din streang, momindu-l cu gandul sinuciderii, pleca mai departe.
Ajunse apoi in dreptul casei unei vrajitoare unde se opri.
-Cumatra asta m-a chemat sa ii ajut, zise el si intra pe horn in casa.
Vrajitoarea facea farmece, fierband buruieni si bolborosind ceva din gura.Aici diavolul isi baga coada in cazan si mesteca bine cu ea, apoi scuipa innauntru, o insemna pe vrajitoare cu furca pe frunte si ranjind cu gura pana dupa urechi zise:
-Sluga vrednica si credincioasa, in acelasi cazan cu smoala vei fierbe cu noi, ca a noastra esti dupa faptele pe care le faci!Si pleca mai departe.
Deodata, numai ce incepu sa urle si sa se zvarcoleasca din toate incheieturile:Tocmai trecea pe langa casa unor crestini, in care o mama isi legana copilasul, rugandu-se incet pentru el. Deasupra leaganului, era icoana Maicii Domnului si candela aprinsa sub ea, care impreuna cu mama, vegheau pruncul.
-Valeu...,valeleu...,valeleu..., numai pot de durere, ma arde asta cu rugaciunile ei catre Maica Domnului, tipa diavolul si fugea cat il tineau picioarele.Las ca te pandesc eu pe tine si pe copilul tau, iar cand veti fi fara rugaciune ma pot apropia de voi, si veti vedea voi atunci! Dar Maica Domnului vegheaza si ii acopera pe toti cei ce se spovedesc la preot si se roaga ei cu credinta!

* * *

Daca-n "desfatari" trai-vei zi cu zi si an cu an, dupa moarte, vietui-vei pe vecie cu Satana; Cand placerilor muri-vei vietuind fara-a-ti fi greu, vei incepe cu alesii sa traiesti lui Dumnezeu!

( scrisa de Vasile Militaru)

Extras din cartea Pilde si povestiri pentru copii vol.2

Povestea ei ( partea a treia)

2009-08-31T11:32:00.001-07:00

Am scris eu pe blogul meu acest articol care de fapt ar fi trebuit sa se afle pe un alt blog, dar vreau sa continui aici povestea, scrisa si nu doar zisa de mine.Am gasit acest filmulet pe youtube din intamplare si mi-am adus aminte ca acesta mi-a caracterizat aproape toata povestea.Daca va uitati la el veti vedea caci la sfarsit mor amandoi indragostii.Este o parte buna din filmulet care ne arata ca atunci cand dragostea este adevarata se poate spune ca nu se poate trai fara persoana iubita, dar atunci cand dragostea nu este binecuvantata de Dumnezeu si placuta lui se intampla ceea ce scrie si in filmulet.Ceea ce era sa mi se intample si mie si fostului meu prieten.Povestea noastra a fost criticata de multi, de prea multi.De familie.Si atunci cand familia nu este deaccord este foarte greu pentru ca iubesti si familia iti iubesti si prietenul.Asta daca se poate numi iubire, avand in vedere ca noi nu stim sa iubim.Am facut pentru aceasta relatie sacrificii mari pentru mine, si as fi fost in stare sa sacrific mai mult.Imi iubeam familia, si ma durea foarte mult pentru ca datorita faptului ca nu il acceptau pe X vroiam sa ma indepartez din ce in ce mai mult pentru a putea ajunge la el.Eram in stare sa imi sacrific familia, casa, viata pentru a fi doar putin alaturi de el.Pana si pe verisoara mea, care chiar daca nu stia plangeam mereu pentru ca nu gaseam o solutie sa o indepartez de mine pentru ca nu rezistam sa tin un secret cu ea si asta imi putea agrava relatia cu X.Am aflat ca ea a vorbit cateva lucruri cu familia din ceea ce ii zisesem, acum nu stiu ce sa cred daca chiar a vorbit sau nu, dar in acel moment era o ocazie buna pentru a indepartao si cu multe lacrimi si durere nevazute de ei am inceput sa ma cert cu ea si sa nu mai vreau sa o vad chiar daca inima imi tanjea dupa o imbratisare a ei pentru ca o iubesc atat de mult.As fi vrut sa ii indepartez pe toti numai din cauza relatiei mele cu X, dar din ma bucur mult ca Dumnezeu cu marea lui dragoste m-a ajutat sa nu ma indepartez de ei si m-a tinut aproape de ei caci nu as fi rezistat pentru ca abea acum imi dau seama ca ii iubesc mai mult decat orice.Pe toti , toata familia, parinti bunici, verisori, unchi si animale.Acum datorita acestui filmulet care prezinta moartea celor doi prin sinucidere, candva m-a influentat foarte mult si vreau sa avertizez pe toti indragostii ce il privesc sa aiba grija si sa isi dea seama ca tot ce se intampla in viata este din voia lui Dumnezeu, iar daca Dumnezeu ne-a dat viata atunci trebuie sa o pretuim si sa o iubim asa cum este pentru ca este un mare dar.Asa ca dragii mei indragostit numai mintit cand spuneti ca v-ati da viata unul pentru altul pentru ca putini ar faceo iar cei ce ar fi in stare cu adevarat de asa ceva sa isi aduca aminte ca sunt influentat si de alte multe lucruri. Sa aveti o iubire placuta lui Dumnezeu iar atunci totul va fi bine.

Povestea ei ( partea intai) si Povestea ei ( partea a doua ) le gasiti pe http://firescdisparut.blogspot.com

Copilarie

2009-08-31T02:35:00.000-07:00

Imi aduc aminte cu drag de copilarie, si sper sa inca sa mai pot trage de timp, macar pana ce voi incepe sa lucrez, sau sa merg la facultate pentru ca acum imi dau seama ca imi va fi tare dor.Imi aduc aminte de toate jocurile pe care la faceam, cum alergam descaltata pe strada fara nici o problema ca ma intep sau nu imi era frica atunci cand cadeam de vanataile pe care le voi avea si de ce picioare urate as putea avea mai tarziu.Nu imi pasa de aspect, vroiam doar sa ma joc si sa ma simt bine la maxim, dar nu aveam nevoie de multe pentru asta, imi ajungea doar iarba, cainele, si leaganul din ciresul bunicilor.Acel cires atat de legat de copilaria mea, pentru ca aproape toate amintirile se afla sub umbra lui.Lazile de fier cu "comori mecanice" ale bunicului, care se transformau in barci ce ne aparau pe mine si pe verisoara mea de rechinul cel mai mare din univers, catelul bunicii, care disperat incerca sa ajunga la noi.De cate ori am sarit gardul ce acum sta sa cada, de cate ori m-am uitat la artificii suinduma pe el.Atatea amintiri ce nu se opresc, nu vreau sa le opresc, vreau sa scriu tot, orice amanunt cat de min pentru a nu le uita.Am nevoie de ele pentru a da innainte.Vreau sa scriu si parfumul florilor de cires, care la sfarsitul fiecarii primaveri cadeau peste mine de cate ori ma dadeam in leagan.Nu imi faceam probleme pentru cum ma imbracam, asa ca de multe ori ma dadeam in el si in fusta.Oamenii treceau ma vedeau si unii imi zambeau.Acum numai pot face toate acestea pentru ca toti s-ar uita altfel la mine, nu cu aceeasi simpatie sau cu aceeasi privire ce descria si amintirile lor din copilarie.Acum totul ar fi diferit, s-ar intreba cum de o fata de varsta mea poate face asa ceva, s-ar gandi ca vreau sa atrag atentia, sau multe ale ganduri neplacute.Insa nimeni nu ar putea gandi ca acolo este aproape toata viata mea.Inocenta copilariei a disparut si cu ea au aparut problemele, ganduri nelinistitoare, minciuni si multe priviri rautacioase.As vrea sa pastrez copilaria in inima mea linistita.

Un simplu zambet

2009-08-31T01:10:00.000-07:00

Azi mi-am propus sa zambesc tuturor, si deja am avut cateva surprize neplacute.Oare de ce oamenii nu isi mai zambesc? Suntem autorizati sa privim o persoana cu dispret, suntem autorizati sa privim o persoana in ochi fara sa schitam nici o senzatie, putem privi o persoana cu ura, putem privi o persoana cu nervi, putem sa ne descarcam privirile ce judeca pe toti trecatorii de pe strada, dar nu ne putem zambi.Toti cred ca atunci cand zambesti pur si simplu pentru binele si linistea pe care o da un simplu zambet fara nici o intentie ci doar linistea sufleteasca, cred ca ai ceva cu ei, sau ca vrei ceva, ceri ceva, cauti ceva, ori cunosti acea pesoana.Oamenii se sperie atunci cand cineva le zambeste crezand ca nu isi aduc aminte de acea persoana si intra in panica, nu stiu cum sa reactioneze, se framanta: Oare de ce mi-a zambit tocmai mie?.Raspunsul e simplu ajunge doar un alt simplu zambet si te vei simti mai bine.Azi mi-am propus sa zambesc tuturor si nimeni nu mi-a raspuns la zambet decat o simpla femeie batrana care abea mergea.Zambetul ei m-a umplut de bucurie si mi-a spus ca noi am pierdut multe lucruri din cauza intrebarilor mereu negative pe care ni le punem.Zambeste linistit daca sufletul tau e fericit.Zambeste tuturor caci nu te costa nimic.E doar un zambet ce poate da cuiva fericire si multumire asa cum a avut acea batrana care m-a rasplatit cu zambetul ei cald si binevoitor.As vrea sa primesc un zambet si de la ceilalti, de la vanzatoarea de la magazin, de la baiatul cu posta, de la oamenii ce trec pe strada, se uita in ochii mei, se incrunteaza si apoi trec mai departe.E doar un zambet ce poate umple inima cuiva, un zambet te ridica de la multe si iti poate da uneori si rezolvarea la problemele pe care le ai.Stai linistit, zambeste, pentru ca totul vine de la Dumnezeu.Daca ai probleme, sunt pentru tine, stai linistit asa e sa fie asa ca nu e nevoie sa fii incruntat, nu altii ti-au gresit, nu iti varsa supararea pe ceilalti dale un zambet, pentru ca poti ajuta si asa.Un simplu zambet.Daruieste-l!

Frumusete nevazuta

2009-08-30T12:42:00.000-07:00

Uneori judecam persoanele dupa aparente fara sa ne dam seama ca adevarata frumusete sa gaseste in interior, si judecand dupa acest fapt incepem sa ne plangem ca nu gasim persoane care sa fie frumoase in interior.Problema este ca nu ne preocupam de povestile pe care le ascunde infatisarea persoanei si de ceea ce are sa ne ofere cu adevarat.Gaseste frumusetea adevarata in tot ceea ce vezi in tot ceea ce intalnesti cauta ce este frumos in fiecare, oricat de bine unii si-ar ascunde frumusetea astunpand-o cu rautati si uratenie, fiecare are ceva frumos si asta pentru ca am fost creati din dragostea lui Dumnezeu, iar tot ceea ce EL creaza are o frumusete inimaginabila, uneori acea frumusete se alfa langa noi fara ca sa ne dam seama, in vantul ce mangaie frunzele, in ploaia ce alinta tot ceea ce intalneste, in soarele ce rasare in fiecare zi pentru noi, in stelele ce ne lumineaza calea in noapte, in iarba moale ce hraneste vietuitoarele, in fiecare zambet, in fiecare lacrima, in fiecare rasuflu, in fiecare clipire ce ne da posibilitatea de a revedea totul.Asa ca sa fim mai atenti pentru a nu judeca ci a cauta frumusetea din fiecare.Pentru ca de multe ori mi s-a intamplat sa judec, si de multe ori am regretat.
Aveam in clasa o fata cu probleme care se apropiase mai mult de mine fiindca imi era mila de ea pentru felul in care toti o marginalizau.Privirea ei era mereu pura, si comportamentul ei era cel mai normal, numai ca noi anormalii nu reuseam sa vedem aceasta.Imi era rusine sa ma vada cineva cand vorbeam cu ea, sau cand ma imbratisa, pentru ca avea nevoie de cineva in afara de famile care sa o poata intelege, insa nici eu nu am fost in stare, ma tot intrebam ce are, de ce nu e ca noi? de ce nu se imbraca ca noi, de ce nu vorbea ca noi.Numai ca problema cea mare era ca noi nu vorbeam ca ea, nu apreciam lucrurile ca ea, nu le priveam asa cum le privea ea.Ea se comporta asa cum am fi trebuit noi sa ne comportam la acea varsta.Era timida, nu suporta discutii asa zise "elevate" despre muzica, placeri trupesti si ale distractii ce duc spre pierzanie.Ea era frumoasa, mai frumoasa decat credeam, mai frumoasa decat ochii nostri percep, mai frumoasa decat as fi putut crede vreodata.Imi pare rau foarte mult pentru cum am judecat-o innainte, as vrea acum sa remediez ceva dar imi e imposibil, pentru ca ea a ramas la fel de frumoasa si la fel de potrivita varstei incat imi este imposibil a ma apropia de ea.Cu parere de rau pot doar sa ma rog pentru ea, si pentru persoanele pe care le-am judecat rau, si ma mai pot ruga si pentru mine pentru a avea forta de a vedea frumusetea mai innainte de a ajunge la regret.

Scrisoare pentru mama

2009-08-30T11:21:00.000-07:00

Draga mama, Incep scrisoarea cu acesta "draga" pentru ca chiar si atunci cand exista neintelegeri imi esti foarte draga.Drep iti spun ca nu imi place sa te supar, nici nu imi dau seama cand o fac.Nu vreau sa gresesc pentru a te face sa suferi.Tu pui mult suflet si se vede, stiu ca vrei ce este mai bun pentru mine, dar nu reusesc a fi perfecta oricat as vrea pentru tine.Stii bine ca atunci cand gresesc nu o fac intentionat, dar tu reusesti sa te superi si din cele mai mici lucruri, pentru ca vrei ca eu sa pot fi perfecta, pentru ca sunt fiica ta, pentru ca ma iubesti, pentru ca fara tine eu as gresi si mai mult.Incerci sa ma formezi de acum pentru lupta cea mare si pentru atunci cand aripile vor fi gata pentru asi lua zborul, dar tu ma antrenezi atat de sever si atat de atent incat nu reusesc sa nu cad cate un pic pentru ca obosesc.Oricum ar fi, mama Te iubesc! Si asa cum noi pamantenii inca nu stim sa iubim cu adevarat cred totusi ca tu Ingerul meu pamantean ai reusit imposibilul, ai reusit sa iubesti fara sa ti se dea ceva in schimb, ai reusit sa ierti si cele mai mari caderi ale mele, ai reusit sa ma iubesti si cu febra, si cu pojar si plina de vanatai si alte lovituri.Nu ti-a fost niciodata frica pentru tine atata timp cat ai reusit sa ma aperi pe mine.Te-ai aruncat si incele mai mari lupte pentru a ma salva de la pierderile vietii, pentru ca oricum ar fi tu inca nu ma crezi pregatita, si pentru tine nu voi fi niciodata pentru ca vei vrea mereu sa ma aperi tu. Iti multumesc mama, ca esti mama mea!Te iubesc!

Prieteni

2009-08-23T05:16:00.000-07:00

As vrea sa vorbesc un pic despre prietenii mei.Prieteni gresiti, prieteni buni,prieteni in orice caz.Azi am vorbit cu fosta mea cea mai buna prietena L.A care mi-a parut foarte schimbata, dar nu era ci mi-a aratat doar cum eram si eu cand era cea mai buna prietena a mea si credeam ca tot ce facem era bine.Aveam o prietenie neplacuta lui Dumnezeu pentru ca placerea domnea peste noi.Faceam orice ca sa avem clipe de placere,distractie.La ea acasa incepusem sa consumam alcool si sa fumam.Nimic din toate acestea nu mi se parea gresit.Vorbeam cu ea despre problemele cu prietenul meu si incercam sa rezolvam totul prin minciuna si tradare.Azi mi-a aratat cum eram eu, nu mi-a placut deloc, nu-mi venea sa cred ca ea poate gandi sau mai bine zis nu poate gandi deloc.Imi pare rau caci ea nu mai asculta nimic din ceea ce ii zic, imi pare rau ca nu are nici un plan de viitor, imi pare rau ca nu e pregatita pentru nimic important.Pentru ea valorile numai exista.Taina casatoriei nu are sens.Nu se gandeste la iubirea adevarata,nu se gandeste la Dumnezeu.Tot ce vad acum in ea reusesc sa vad si in mine.In ceea ce eram si inca mai sunt. Sper sa scap de aceste amintiri ce ma dor atat de mult acum, sper sa reusesc sa ma iert pentru ce am facut si pentru cata suferinta am cauzat familiei mele.De aceea ma rog pentru fosta mea cea mai buna prietena si pentru toti prietenii pe care ii am si i-am avut.
Acum am in special verisoara mea, care e mai mult decat o prietena, caci e din familie si stiu ca pe ea nu o voi pierde daca voi sti so tin alaturi caci ea m-a ajutat in multe feluri, caci ea m-a sustinut, caci ea a fost langa chiar si atunci cand dadeam mai multa valoare altori "prieteni" decat ei, caci ea in felul ei m-a invatat sa iubesc viata si sa-L iubesc mai mult pe Dumnezeu, caci ea mi-a aratat ca iubirea adevarata se gaseste in alta parte, caci ea mi-a aratat unde sa-mi gasesc adevarata fericire ce o cautam in lucruri pamantesti.As vrea ca sa se salveze si prietenii mei, pentru asta ma rog pentru ei.Pentru ca au avut un rol important in viata mea si intr-un mod saul altul mi-au schimbat viata.Sper ca deacum si ei sa se schimbe si sa ii ajute Dumnezeu pentru a parcurge un drum al vietii mai bun.

Greseli

2009-08-15T08:35:00.000-07:00

Toata lumea greseste odata si odata in viata, si nu numai odata ci de mai multe ori.Insa unele persoane gresesc mai putin decat altele.Intrebarea e daca dupa ce facem greseala, dupa ce amintirile devin mai reci,cei din jur incearca sa uite durerea ce le-ai provocat-o si dupa ce totul incepe sa devina din nou ca la inceput e oare posibil ca si tu insuti sa te ierti?E oare posibil ca si tu sa treci peste amintirile si durerile provocate tie insati?Stiu ca CINEVA acolo sus vede cat de mult ma lupt, vede cat de rau imi pare chiar daca celor din jur nu le arat, si poate uneori par chiar foarte nepasatoare ca si cand nimic nu ar fi fost, stiu ca acel CINEVA atat de iubitor a reusit sa ma ierte, si daca EL a reusit eu de ce nu pot? De ce deznadejdea vine chiar atunci cand incepi sa te simti mai bine? De ce totul trebuie stricat? De ce amintirile dor? Atatea intrebari la care un singur raspuns poate da totul.Poate da rezolvarea,alinarea,invataura,iertarea si iubirea.Acel raspus pe care toti il cautam in tot, acel raspuns care e atat de aproape si pe care totusi uneori nu reusim sa il vedem, acel raspuns care ne da viata adevarata si iubirea adevarata este CREDINTA. De mici avem acest sentiment in noi, de cand ne botezam stim ca exista CEVA mai presus de orice, CEVA ce ne protejeaza si ajuta.Cu totii stim de mici chiar daca nu ne dam seama, chiar daca atunci cand crestem il excludem direct pe Dumnezeu crezand ca e doar o inventie si cautand o alinare a sufletului in bautura,distractii si placeri necurate.Am trecut si eu printr-o perioada asemanatoare in care deja exclundeam tot ce avea legatura cu Dumnezeu, dar nu excludeam nimic ce avea legatura cu diavolul.Mi se parea ca diavoul este mai plauzibil si asta datorita faptului ca el se face prezent in tot.De ce oare nu reuseam sa cred in Dumnezeu?Eram atat de mandra incat sa imi fie frica de mine insami sa recunosc existenta LUI? Sau era si altceva in spatele acestei idei? Muzica metal, succesul la scoala, popularitate cu genul de persoane pe care le vroiam, succes la baieti, succes la aproape orice incat ajunsesm sa ma pierd cu totul in mana diavolului, iar daca Dumnezeu nu ma salva de la sinucidere acum as fi fost chinuita in iad unde imi facusem loc cu propria mana si cu foarte putin ajutor de la diavol.Deja diavolii numai aveau ce lucra cu mine, pentru ca faceam singura tot ce isi doreau, aveam deja un stil de viata adecvat lor.Tot ceea ce vroiau de la mine aveau deja, deci numai era nevoie ca ei sa se lupte cu mine si deci daca nu le simteam prezenta numai credeam in ei sau in Dumnezeu, dar pentru obscuritate am avut mereu o slabiciune credeam si nu credeam.Insa de ce oare imi era mai usor sa cred in rau decat in bine? Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa trec peste tot, abia mi-am scos un deget din groapa in care inca sunt dar cu ajutor de la Dumnezeu si cu vointa de la mine sper ca voi reusi sa imi scot si mana si restul.Multumesc verisoarei mele care m-a sfatuit si incercat sa ma inteleaga pentru ca numai cu ea am reusit sa vorbesc liber de problemele mele. Multumesc ca exista, multumesc pentru tot: BINE SI RAU lui Dumnezeu care mi-a aratat iubirea lui salvanduma de la moarte. s-a.

Sinfonia dragostei

2009-06-28T14:48:00.000-07:00

In seara asta am ascultat si vizionat un video ce m-a uimit foarte mult, muzica acestuia era...era ca ceea ce simti atunci cand esti indragostit, era totul, reprezenta totul, focul dintre doua persoane, flacara ce nu doare, acea flacara ce o poti atinge fara sa iti faci rau, acea persoana care te intelege, te iarta, te iubeste, te ajuta, te cearta, te crede, te alinta, iti alina durerile, acea persoana care e langa tine chiar si de departe, acea persoana care chiar o vrei, si ai da orice pt ea, acea persoana dupa care mori de dor chiar si atunci cand iti este aproape, acea persoana de care nu te saturi niciodata, ai vrea sa poti da mai mult acestei persoane, ai vrea sa ii demonstrezi mai mult, sa ii arati ce inseamna pt tn cu adevarat, si sa ii multumesti pt tot ce face.A vrea sa pot arata mai mult din mine, imi e frica sa gresesc, imi e frica sa fac un pas,sa zic un cuvant, sa fac un gest, sa dau o privire care sa exprime altceva si nu ceea ce eu vreau.Inauntrul meu e un vulcan, ce vrea sa explodeze, ce vrea sa iti arate infatisarea, ce inca asteapta momentul potrivit pt a arata celor ce il opresc puterea,incapatzanarea ce are.As vrea sa dau drumul iubirii si sa o arat si altora,as vrea sa fiu libera sa imi impart fericirea ce o am in unele momente ale zilei, as vrea sa pot imparti clipele mele fericite cu toti, dar deocamdata trebuie sa le tin doar pentru mine.Momentele ce le primesc sunt minunate, fantastice, dar cand totul se stine dorul ma cuprinde din nou...si devin dependenta de acele momente.A spune "TE IUBESC" nu trebuie mult, nu trebuie carte, nu trebuiesc bani, a spune acel cuvant,sacru iti trebuie incredere, incredere in tine, in sentimentul tau, iti trebuie valoare, valoarea ce o dai persoanei,valoarea ce o decizi tu, dar eu cred k atunci cand se zice "TE IUBESC" se zice mult mai mult, se da sentimentul, se da inima, se imparte totul, absolutul,viata,credinta,fericirea,tristetea,placerea etc. A spune TE IUBESC iti trebuie curaj,pt k nu e un cuvant de zis fara valoare, e un cuvant sacru e un cuvant destinat unui singur adevar, iubirea adevarata.Aceasta e sinfonia dragostei, sinfonia ce toti o cantam atunci cand iubim, a iubi e lucrul cel mai frumos, e lucrul cel mai de pret, a iubi natura, a iubi mama, tata, bunica, bunicul, verisoara, matusa, a iubi vantul ce mangaie florile a iubi persoana fara de care toate acestea nu ar fi posibile, pentru ca numai o iubire le cuprinde pe toate, aceea data sufletului perche, fara de care totul dispare.

As vrea sa exprim

2009-06-20T10:33:00.000-07:00

As vrea sa exprim o parte din mine, acea parte ce numai eu simt, si ce nu poate fi inteleasa sau vazut de ceilalti nici prin cuvinte, pt k fiecare gandim diferit.O parte din mine iubeste, o parte uraste.Cea ce iubeste , iubeste o Persoana , iubeste natura, iubeste culorile si iubeste Persoana ce fara toate acestea nu pot fi posibile.Cea ce uraste , uraste rautatea, uraste prostia omeneasca, uraste viata de zi cu zi asa cum e creata de oameni acum.As vrea sa imi exprim sentimentele dar e foarte greu, sufar, iubesc, plang, rad,sunt trista sunt fericita...As vrea sa inteleg de ce nu pot exprima cu exactitate ceea ce simt, ceea ce cred pentru unele persoane.De cate ori incep sa ii vorbesc cuiva, incercand sa imi exprim sentimentele o fac gresit pt k p moment nu imi gasesc cuvinetele adecvate, dar as vrea si eu sa pot arata altora recunostinta, iubirea, sentimentele ce le am.Viata uneori e plina de probleme, uneori nu suntem intelesi, si asta pt k nu reusim sa ne exprimam corect.Pentru k asa cum nimic nu e perfect nici cuvintele perfecte nu exista , ci doar 2 pot defini totul IUBESC sau URASC!Ambele cuvinte au mai multe ramuri din care se desprinde inca un alt cuvint mai mic, mai neinsemnat , mai fara sens, dar radacinile adevarate sunt in sentimentele ce asteapta sa iasa la iveala.Un sentiment pur, un sentiment adevarat , un sentiment si atat.Lucrurile simple sunt frumoase , usor de inteles si adevarate, insa nimeni nu se mai limiteaza acum la un simplu TE IUBESC zis cu toata inima, cautam sa zicem enorm, mult, sau chiar sa inlocuim cu ador sau mai stiu eu ce....insa valoarea nu se pierde ci doar senzatia de a nu fi reusit sa exprimi ceea ce crezi cu adevarat!Ai mereu senzatia k nu e destul, ai mereu senzatia k trebuie sa adaugi ceva nou pentru a demonstra ceva sau a arata k iti pasa, dar sentimentul e acelasi si trebuie doar sa crezi in el, cu si cel care il primeste trebuie sa creada in cuvintele pe care le spui, pentru k ele si din pacate doar ele sunt cele care pot exprima ce se simte, se poate arata cu gesturi , cu metode, cu incercari dar atunci cand vrei sa prezinti numele sentimentului tau pt o persoana se uzeaza mereu cuvintele, asa k as vrea sa reusesc mai bn decat o fac! TE IUBESC!

NDE near death experience

2009-06-20T03:55:00.000-07:00

http://http://video.google.com/videoplay?docid=-4129931680291234815 Experienta langa moarte exista? Exista intrebari mult mai importante decat asta, dar ma intereseaza particular ma scuz k nu am mai scris de mult pe blog, dar timpul nu mi-a permis acest lucru decat in dimineatza aceasta, cand intrebarile imi innoata prin minte.Oare exista ? Chiar e posibil? Videoul de mai sus permite fiecaruia dintre noi sa traga concluziile sale. Eu cred k da e posibil k experientele sa exista si daca Dumnezeu le permite inseamna k e facut k noi sa invatzam cate ceva.E bine sa ne facem intrebari? undeva in biblie e scris : "crede si nu cerceta", imi e frica sa nu pacatuiesc, pt k eu da cred dar vreau sa cunosc, sa ma apropii, vreau sa gasesc modul de a reusi sa cunosc religia mea mai bn, sa cunosc ceea ce ea comporta in vietile si inimile noastre.

As vrea...

2009-05-19T12:28:00.000-07:00

As vrea in primul rand sa multumesc celor ce imi sunt aproape, in primul rand parintilor, verisoarei Madalina, bunicilor, prietenilor, care chiar dak gresesc imi vor binele, uneori exagerand, dar mereu fac sau zic unele lucruri pt k se perocupa pt mn ,insa eu am o alta problema. Verisoara mea mi-a dat o carte Underground de Danion Vasile care m-a facut sa ma regasesc in anumite proble si sa imi dea o idee mai clara despre ceea ce simt in anumite situatii. Cred in Dumnezeu, problema e k nu ne punem destule intrebari despre El. Eu am facut-o zilele astea m-am tot gandit, si oh Doamne cat am nevoie de un duhovnic, (Mada vbim in particular despre asta) , as vrea sa pot vorbi cu EL mai des decat o fac, uneori mai sar rugaciunea , uneori ma duc cu gandul si in alte parti , dar cred k ink nu dau destula atentie la religia mea, la samantza ce o amk in inima inca de la nastere.Nascuta din parinti crestini, am crescut cu invataturile Lui, dar ar trebui sa il cunosc mai mult, si ma gandesc k nu am nimic de pierdut dak EL nu exista , dar mie mi s-a demonstrat ( familiarii stiu ) , am trecut prin situatii care puteau deveni foarte neplacute, dar mereu EL a fost acolo sa devieze problema, poate p moment nu imi dadeam seama , dar acum, gandindu-ma mai bine , descopar cat de mult ma ajutat , fara sa aiba nimic in schimb, sau ce ii dadeam oricum nu era de ajuns, o rugaciune din cand in cand facuta pt traditie, obisnuinta, dar nu simtita.Imi aduc aminte si acum , eram aproape de Craciun, eu si verisoara mea stateam la bunici, eram obisnuite k in fiecare iarna de Craciun sa fie zapada pe strada.In anul acela nu era, si noaptea ne-am pus si ne-am rugat, a doua zi...spre fericirea noastra zapada a venit, si ne-am jucat toata ziua, dar nu i-am mai si multumit LUI pt cererea noastra. Si acum ma gandesc k nu I-as mai cere niciodata asa ceva, pt k e doar o placere nu si o necesitae personala, da...pt natura e...dar sunt probleme mai mari, si cred k ar trebui sa ma gandesc mai mult la "bolile " sufletului meu, si oh Doamne , iarta-ma daca reusesti, pt k sunt atat de multe...As vrea un duhovnic, sa ii pot vorbi liber, sa ma pot spovedi de toate pacatele nu doar de cele periodice, ci de cand eram mica pana acum. As vrea sa ma pot libera, si sper k intr-o zi sa reusesc. Am auzit, k dak nu se merge 7 saptamani la rand la biserica, ingerul tau te paraseste, asta inseamna k eu nu il mai am de destul timp, as vrea atat de mult sa il aduc innapoi...mi-e frik sa ma gandesc k sunt singura doar cu Raul langa mine, care asteapta momentele de slabiciune pt a ma "avea" . Rugaciunea ajuta, si cu EL se poate vorbi liber, se poate cere, dar nu uita sa multumesti, se poate lauda, se poate libera, se poate invatza, se poate orice, trebuie doar sa fie sincer.Am nevoie de ceva sincer, dar biserik ce o frecventez momentan, nu are un preot care sa ma poata apropia prea mult, prin felul in care vorbeste se vede k e un pic distant, si asta ma doare si sperie, as vrea sa ii pot vorbi, dar nu gasesc un alt preot , un imi gasesc un duhovnic, nu am prea multe optiuni de a alege, dar daca el e preot , ma gandesc k asta e important, eu ii zic greselile mele, el are grija sa ma faca sa ma indrept si sa Il faca pe Dumnezeu sa ma ierte, asta e incarcarea lui.E important ce e nu cum e, cred, asta doar in aceasta situatie.Nu stiu daca reusesc sa ma explic prea bine, dak reusesc sa fac si altora sa inteleaga sbuciumul din sufletul meu, si preocuparea, dar macar eu ma pot intelege.Adevarul e k fiecare din noi avem nevoie de El si cand ne simtim neimpliniti , chiar daca avem totul, acel gol e referit hranii sufletului nostru, pt k avem nevoie de EL, trebuie doar sa ne uitam mai atent pt al vedea, pt al cunoaste.

Crezi?

2009-05-08T11:29:00.000-07:00

Crezi? tu crezi in tine ? crezi in ceva? daca da, demonstreaza, fiecare din noi avem nevoie sa credem in ceva, cineva

---------------------------

2009-04-25T08:51:00.000-07:00

Toti speram k prietenii ce ii avem in jur sa fie adevarati, sa nu ne tradeze, si credemmereu k proverbele sau sfaturile altora bineinteles pt noi sunt o exceptie, dar de multe ori nu e asa.Si cred k ar trebui sa credem mai mult in frazele gen :>>Apara-ma Doamne de prieteni , k de dusmani reusesc si singur<< ! "Prietenii " mei sper sa fie asa cum s-au demonstrat si pana acum , aproape la fericire si tristete, chiar daca am avut si dezamagiri, dar uneori prietenii exagereaza si nu isi dau seama ca , chiar daca suntem dispusi sa impartim totul cu ei mai avem si noi o viata , o viata personala, o viata a noastra si chiar daca nu vor k noi sa mai suferim, sau sa mai trecem prin ce am trecut, cred k alegerile ne apartin si ca din greseli se invata, dak o persoana e dispusa sa greseasca din nou inseamna k se merita sau ca o sa fie mai atenta sa nu mai faca aceleasi greseli.E ca si cum ai da timpul innapoi, si sa incerci sa faci " crima perfecta" .Eu vreau sa fi invatat cv din greselile mele, si cred k asa e, dar oare dc e mereu cineva care sa nu creada? care sa imi impiedice sa traiesc crezand k eu n reusesc sa gandesc ce e mai bn pt mn , si k nu reusesc sa aleg si sa vreau ceva? dc mereu cineva vrea sa ma schimbe? dc nu plac asa cum sunt? sunt prea EU ? arat prea mult din mine imediat? asta e o greseala? e o greseala sa fii adevarat? e o greseala sa arati altora imediat ceea ce esti ? eu sincer cred k nu, si dak e cineva care sa ma placa e sa ma placa asa cum sunt, viata e un dar si trebuie pretuit k atare.Nici makr jumatate din adevarata viata nu o facem aici , pe pamant, viata adevarata e ceea ce lasam din noi, avem un termen pt a demonstra ceea ce suntem, si dak nu se icepe imediat a lucra pt asta , va ajunge k e prea tarziu, viata trebuie folosita pt a umple vietile celorlalti cu darurile noastre, pt a lasa cv in urma , pt a lasa amintiri, pt k averile si lucrurile materiale nu completeaza nimic, doar nu le iei cu tn cand mori.Moartea un e un stop e doar un START un START adevarat .Viata e un antrenament pt adevarata cursa. Eu incerc sa fac ceva , sa las ceva, dar e cineva care nu vrea , care ma opreste , care ma impiedica, cineva care nu vrea k EU sa fiu EU adevarata, asa cum sunt , ci vrea doar o imagine .Toti avem piedici dar trebuie sa stim sa le sarim.Azi de exemplu, a fost o zi grea, plina si totusi nu mi-a dat nimic , nici un rezutat , nici o amintire demna de viata doar o alta zi trecuta prin a invata , a vorbi cu aceleasi persoane , despre aceleasi subiecte obisnuit : vreme, timp , lucru , oboseala si nimic adevarat nimic care sa conteze cu adevarat nimic kre sa ne dea un raspuns.Te asezi la masa obosit, si incepi sa povestesti despre ce ai facut , incepi sa te plangi sau sa faci glume, iar niciuna din astea nu da nimic decat ceva momentan, ceva muritor, ceva ce nu are valoare .

Crede-ma e adevarat

2009-04-12T13:51:00.000-07:00

Crede-ma atunci cand zic k te iubesc, crede-ma atunci cand zic k mi-e dor, crede-ma atunci cand zic k imi lipsesti, crede-ma daca vrei, crede pt k e unicul lucru care ramane de facut. Chiar si atunci cand mi-e greu, chiar si atunci cand plang sau knd iti zic cuvinte grele , iubirea ramane oricum , gandul momentului trece, un sentimet ce ramane intiparit intr-o inima nu poate fi scos, nu poate fi rupt , si oricat ai vrea inima e "curva" si face tot cum vrea ea, deci ai grija ce sentimente intiparesti pt k greu ,aproape imposibil vei reusi sa il scoti , sa il uiti , sa il schimbi.Chiar daca uneori dragostea devine ura, undeva marele foc al iubirii ink exista , si da EU TE IUBESC! dar cum sa fac sa uit ? cum sa fac sa schimb? cum sa iti fiu aproape dak nu reusesc? ma simt inchisa intr-o lume in care urlu si totusi nimeni nu ma aude, nimeni nu isi intoarce makr o privire spre mine, si mi-e dor de iarba casei, de cerul albastru , de aerul curat al diminetii.Fara tine nimic nu are culoare, zambet, fericire, totul e pustiu.As reusi sa traiesc fara aer si apa dar fara tine...NU !Incerc sa ma schimb , poate e vina mea tot ceea ce trecem , poate nu crezi un cuvant din ceea ce zic , poate nici nu stii cu adevarat dak exist, dar eu iti zic TE IUBESC! Tu crezi , sau nu , ma minti sau nu, eu insa...incerc sa lupt pt un vis , pt o speranta si totusi nimic nu reusesc sa scot la suprafata.Asa e fiecare sentiment din noi, ura, dragoste, placere, tristete sau fericire.Orice sentiment e la fel de intens , doar k depinde de noi cata valoare ii dam, si de multe ori uitam sa valorizam inima noastra, uitam sa ne hranim sufletul , cu vise , sperante , cuvinte intelepte ce ne pot arata calea adevarata.Depinde totul de noi si de alegerile noastre! Trebuie doar sa stim sa alegem !

Senzatii-sentimente-pareri

2009-04-07T11:14:00.000-07:00

Multe sunt lucrurile care ne sperie, multe sunt lucrurile ce ne dau sau nu vreo senzatie, multe sunt lucrurile facute cu sentimente, bune sau rele dar au cate ceva.Asa e o pictura intr-o biserica, icoana sufletului pictorului, oglinda gandurilor sale, imaginatiei .Asa sunt vechii pictori ce ne-au lasat ceva, ceva pt kre acum sunt recunoscuti, pt k reusesc sa ne dea o senzatie, placuta sau nu, dar ne da ceva. Dar cum e cand un lucru nu ne daruieste nimic, un telefon, un calculator, ni se pare ceva normal , fara pret, ceva la care nu tinem, pt care nu am face nimic , pt kre nu luptam , pt care nu ...exista.Dar atunci cand vezi un film, unora plictiseste ,altora da cate o senzatie, o parere critica, o senzatie de liniste, placere, frica...Un tablou de Munch, Modigliani, Picasso,Carrà...da cate ceva, picturile din timpul razboiului ne arata cum se traia acea situatie, primul razboi mondial ne-a lasat noi tehnici si noi idei, pe care fiecare le-a utilizat asa cum a vrut, in bine sau in rau.Fiecare linie ne da idee de ceea ce pictorul proba in acel moment, ce sentiment, disperare sau placere, suferinta sau fericire.Trebuie sa invatam sa ne uitam la ceva cu mai mult interes, cu mai multe analize , ca sa putem trai cu adevarat acel lucru.Nu atunci cand vedem un tablou trecem pe langa el gandindune ca e doar o bucata de hartie cu un desen , mai bine sau mai rau facut.Sa invatam sa traim cu adevarat orice, ca sa putem pretui.Se incepe de la lucruri mici pt a ajunge la lucruri mai, la persoane, la suflet , la acele sentimente adevarate.Trebuie sa respectam tot ce ne inconjoara, natura, obiectele si mai ales semenii nostri.

Aroganta italiana

2009-03-26T10:18:00.000-07:00

-- Ministrul italian Andrea Ronchi, "ofensat"de tacerea Romaniei in cazul violului de la Roma

Ministrul Andrea Ronchi (foto stanga) i-a batut obrazul lui Vasile Puscas
Dupa ce doi romani, in varsta de 18, respectiv 27 de ani, au marturisit ca au violat o italianca in varsta de 14 ani, intr-un parc din Roma, in noaptea de Sfantul Valentin, Andrea Ronchi, ministrul italian pentru Politici Europene, s-a declarat, ieri, jignit ca Romania nu a prezentat un mesaj de solidaritate pentru ceea ce s-a intamplat". Aceasta inainte ca ancheta in acest caz sa fie finalizata. Demnitarul i-a reprosat sefului Departamentului pentru Afaceri Europene, Vasile Puscas, ca Romania exporta in peninsula si "gunoaie", pe langa oameni cinstiti Ministrul italian pentru Politici Europene, Andrea Ronchi, s-a declarat "ofensat"ca Guvernul roman nu a transmis un mesaj de solidaritate cu victima violului comis la Roma in februarie, incident atribuit unor imigranti romani, relateaza pagina online a agentiei italiene AMI. Declaratia a fost facuta dupa intalnirea pe care Ronchi a avut-o ieri, la Bucuresti, cu seful Departamentului pentru Afaceri Europene, Vasile Puscas. "I-am spus ministrului roman ca, in calitatea de tata, ma asteptam la cateva cuvinte, mai ales ca daca un italian ar fi comis o infractiune atat de grava, Guvernul ar fi prezentat scuze, nu pentru o situatie politica, ci pentru una morala, din compasiune", a explicat Ronchi. Totodata, Andrea Ronchi a precizat ca Bucurestiul trebuie sa garanteze ca infractorii romani nu ajung in Italia. "Pe langa muncitorii cinstiti, ajung si gunoaie. Nu ne puteti trimite delincventi si infractori, a declarat oficialul italian.
In replica, Puscas a declarat pentru presa italiana ca Guvernul de la Bucuresti asteapta in primul rand finalizarea anchetei in acest dosar. "Inainte de a arunca responsabilitatea asupra guvernelor, sa asteptam ca justitia sa isi urmeze cursul. Sa asteptam, deci, rezultatul acestor investigatii", a spus el. Intrebat de ce Guvernul roman nu si-a cerut scuze si nu si-a exprimat solidaritatea fata de familia victimei, oficialul roman a explicat ca aceasta "nu este o problema a Guvernului, ci una judiciata". "Va cer sa separati prezumptia de nevinovatie de dimensiunea morala", a spus Puscas intr-un apel adresat "cetatenilor si autoritatilor italiene". Cetatenii italieni si autoritatile italiene "trebuie sa le demonstreze celorlalti cetateni europeni ca este vorba de aplicarea principiilor si regulilor care stau la baza statului de drept", a mai spus oficialul roman.

Alba-neagra cu romanii

2009-03-26T10:16:00.000-07:00

O adolescenta italianca a fost violata pe 14 februarie in Parcul Caffarella din Roma. Doi romani au fost arestati initial in acest caz, Alexandru Loyos Isztoika si Karol Racz. Testele ADN nu au confirmat ca cei doi romani ar fi autorii violului. Saptamana trecuta, autoritatile italiene au arestat inca doi romani in acest caz - Alexandru Jean Ionut(18 ani) si Gavrila Oltean( 27 de ani). Cei doi romani si-au recunoscut fapta in cursul unui interogatoriu la inchisoarea unde sunt detinuti, relateaza ANSA. Testele ADN sugereaza ca Alexandru Ionut este si unul dintre autorii violului si jafului din 14 februarie. Romanii au vazut in seara de 14 februarie, dupa ce se intunecase, doi adolescenti italieni intr-un parc din Roma, a povestit Alexandru Jean Ionut, citat de Il Messaggero. Ei i-au amenintat cu moartea, iar victimele, terorizate, le-au dat banii si telefoanele. "Apoi i-am dus cu forta undeva unde nu ne putea vedea nimeni, intr-un sant. I-am dat un pumn in spate baiatului, l-am obligat sa se intinda pe jos, in timp ce prietenul meu o viola pe iubita lui. Il tineam strans, in timp ce el o viola in toate felurile. Gavrila ii dadea ordine in legatura cu ce sa faca. Ea tipa, cerea ajutor, iar prietenul meu vorbea cu mine. Apoi a venit randul meu", a spus romanul in varsta de 18 ani. "In timp ce eu o violam, prietenul meu fuma si il tinea pe baiat astfel incat sa vada ce i se intampla prietenei lui. Apoi, cand am terminat, Gavrila a inchis telefoanele mobile si le-a spus celor doi adolescenti sa se imbrace si sa mearga in partea cealalta a parcului, departe de directia in care mergeam noi, pentru a nu atrage atentia oamenilor", a adaugat romanul.
Adrian Nicolae POPESCU

ce-i cu noi?

2009-03-12T12:53:00.001-07:00

Nimeni nu stie prea multe drespre mine, eu scriu p blog despre anumite argumente , stiu cateva pers care citesc ( nu numai u Mada) si deci m-am gandit sa ma prezint makr un pic , despre felul in care imi traiesc fiecare zi , despre ce gandesc despre altii si modul in care traiesc ei...Imi ador prietenii, si ador muzik, rock sau pop , orice gen in afara de manele , care demonstreaza lipsa de cultura a unora...si felul in care vad viata ce pt ei e numai distractie , insa viata conteaza mult mai mult de atat .Normalul s-a transformat in ceva ciudat , pt mintile adolescentilor, parintii au ajuns sa nu mai aiba respectul cuvenit si chiar sa fie obiect de profit pt unii dintre ei.Sperante, vise ce unora par distruse de parinti , si totusi ei se gandesc la cum sa ne faca sa ducem cat de cat o perioada din viata fara sa suferim , insa noi credem k suntem destul de mari sa suportam anumite lucruri , si dupa unele experiente de dam seama cat de mult ne distrugem , dar uite k uneori dupa o dezamagire apare din nou o luminita ce ne face iar sa visam , sa speram si iar de la inceput cu faptul k noi putem sa rezistam la micile , mari proble ce le avem , ce ni le facem .Si dc sa nu incercam? Dc sa nu vedem si noi cum e ? Dc dupa o prima cadere sa ne retragem si sa nu mai sarim poate reusim sa ajungem unde vrem ? Dc unii zic k la varsta noastra nu exista iubire ? Dc noi ii contrazicem ? DC? O intrebare generala pt fiecare adolescent rebel ce descopera viata , si cerceteaza cu pasii lui fiecare bucatik de teritoriu al vietii .Insa teritoriul e enorm , iar noi putem alege teritoriul usor , lin , fara munti , dealuri , vai sau putem alege cel plin de obstacole si sa vedem unde ne duce , la ce ne duce , si ce sfarsit ar avea.Suntem dornici de viata , dar oare stim ce e viata ? Vrem iubire , dar oare e asta iubirea adevarata? Vrem respect , dar respectam ? Respectam , dar suntem respectati? Iubim , dar suntem iubiti? Am trecut peste o dezamagire, iar acum incerc sa o iau de la inceput , incerc sa dau aceeasi incredere si iubire , pt k inima nu se poate comanda , iar ratiunea singura distruge , dar inima si ratiunea impreuna ne vor da ceea ce noi ne asteptam sa primim .Dragoste dam , cu masura , dragoste vom primi , dar dragostea fara respect nu exista ! Pt k asa cum e si in viata de zi cu zi , persoanele ce nu le respectam le uram sau nu le suportam , insa avem retineri , si ne alegem cuvintele cand e vorba de o persoana la care tinem.Si de ce nu poate exista respectul pur si simplu pt orice persoana ? De ce trebuie neaparat sa ranim pe altii ? sau orgoliul lor ( cel mai des) .Pt k suntem egali , dar diversi.Pt k fiecare are o personalitate , eu incerc sa imi vad defectele si incerc sa le repar, dar dau valoare doar parerilor persoanelor la care tin.Pt k dragostea, viata si respectul calatoresc impreuna pe aceeasi strada.IUBESC!

Nimic fara

2009-03-07T13:47:00.000-08:00

Un bun prieten, foarte îndepărtat de mine ca timp şi spaţiu, de care mă leagă o corespondenţa rară, dar de adâncă profunzime şi preţuire îmi spunea că „ atunci când omul îşi recunoaşte limitele, Dumnezeu este acolo”. O replică la ultimele mele scrieri. Mă simt astfel, obligat să răspund.*Atingerea limitelor este suferinţa în forma ei pură. Este o stare empirică care-ţi readuce iminenţa morţii. Nu te simţi capabil să-i supravieţuieşti. Îţi pare că orice urmează acestor trăiri este lipsit de valoare. Întrebările care te macină invocă Divinitatea. Te simţi un pesudoateu care calcă pragul capelei pentru a-i cere Lui lumină, în cel mai deprimant caz, izbăvirea. În nebunia durerii, suntem capabili de orice blasfemie, de anularea completă a Lui, de arderea Bibliilor în piaţa publică. Cum poţi să-i ceri ceva, când apogeul suferinţelor tale îl determină pe El să se caute de viaţă? Când nimicul te invadează nu ai soluţii, dar nici nu poţi sta la mâna destinului, a timpului sau a milei divine. În decalogul sentimentelor mele, pentru că doar la atât mi s-a redus simţirea, mila este un sentiment parşiv şi pervers. Când nu simţi mila, nu ai astfel de expectaţii, mai ales de natură divină. Sunt de acord cu prezenţa Lui în mine, dar numai în starea amorfă a afectului, atunci când nici suferinţa şi nici iluzia fericirii nu mă atinge. Când sunt liber de orice povară a melancoliei, sau a tragicului (perfidul rezultat al iluziei unei împliniri depline), Dumnezeu poate locui în mine. Atunci va fi lispit de ocare sau reverenţele stărilor de beatitudine. În acel echilibru se regăseşte Dumnezeu. În altă stare, El nu poate fi asimiliat decât ca providenţă sau călau. Lângă el nu stau condamnaţii la moarte, nici bolnavii incurabili atinşi de umbrele fatalităţii, nici sfinţii contemporani acestei lumi. Lângă El stau numai sufletele lor. Regretele, pasiunile şi viaţa din trup rămân ţărânei.

Eu te iubesc cu ură... de Cristian Petru Balan

2009-03-06T12:15:00.000-08:00

Eu te iubesc cu ură şi-n ură ard iubire,Cu jertfă necuprinsă, cu trăznet îngheţat,Ce-ţi spulberă tot frigul din sufletu-nchistat,Cerându-i umilinţei în taină să te-admireCa să-ţi înalţ altare pe-un pisc mai luminat,Unde să-ţi smulg din mână sceptrul de preamărireŞi să-ţi ucid trufia fără milostivireOri să te-alung din sânge, din vise şi oftat...Iar dacă plângi, mă-nchin durerii tale-amare,Cad rugător de-a pururi cu faţa-n sânu-ţi falnic,Te-mbrăţişez cu milă şi-ţi cer duios iertareSau, cu-n sărut sălbatic, îţi sorb plânsul năvalnicStrigând: rămâi, prinţesă, zeiţă-alinătoare!Rămâi pe veci cu mine... Şi nu-mi zâmbi şăgalnic

Înfruntă-mă cu trupul robit... de Cristian Petru Balan

2009-03-06T12:04:00.001-08:00

Înfruntă-mă cu trupul robit de puritate,Pietros, fragil şi aprig, râvnit de-al meu păcat,Căci sunt o spiţă-a roţii din carul încărcatDin care curg rubine în fulgere-mbrăcate.Provoacă-mă cu-n zâmbet, aruncă-mă-ntr-un patUnde să plâng cu tine c-am săvârşit păcateŞi-apoi să pleci în lume cu buze ruinateŞi să revii cu gândul de-un dulce răzbunat.Cu şoapte şi cu ţipăt de pasăre pierind,Renaşte-mi înstelarea furtunilor din sânge,Îneacă-mă în lacrimi când stelele se-aprind,Zideşte-mă în tine, la pieptul tău mă frângeSau leagă-mă-n fuioru-ţi de plete vălurindŞi-atuncea chipul nostru pe cer se va răsfrânge.

în sângele meu miroase frumos, ca în camera ta de Alberto M. Popesco

2009-03-06T11:53:00.000-08:00

în orice colţ al trupului meu m-aş întinde dau de tinemică, aproape cu faţa spre mine, ascultând muzică la căştiîmi arăţi pixul de aici conduci lumea noastrănu înţelegi ce-ţi cer de prima datădar zâmbeştiăsta e semn bun, îmi zicvoi primi un pic mai târziu tot ce-mi dorescpână atunci mă uit atent în ochii tăipoate voi reuşi să înţeleg ce melodie asculţimi-ai promis că vei fi cavaleria mea romanăsau cum îţi place să spuidoar oamenii buni pot iubidar nu te contrazicîn seara nu te voi contrazicevoi sta cuminte lângă tinepână când câmpul de luptă va fi curăţat de cadavreşi vom rămâne doar noica în povestea pe care ţi-o spun în fiecare noapte

Vers:Iubirea, de la fecioară la târfă .De Razvan RAchieriu

2009-03-06T11:22:00.000-08:00

Am încheiat cu iubirea un acord definitiv,Am îmbrăcat-o în rochie roşie şi i-am cusut amăgitor tivCu care ştergea la gură un impuls fictiv,Pe sâni i-am imprimat un dor punitiv.Am luat bărbatul lipit ca o muscă de pulpeŞi l-am strivit în palma iubirii şirete ca o vulpe,Din sex am făcut un fluier la care cânta obscenul,Furnicile au creat din piele-un muşuroi, fisurându-i tenul.Am vânat o umbră ce se certa cu-o târfă,Am despicat-o şi a ţâşnit un avorton de bârfă,În loc de sânge s-a scurs o apă prin care înota un peşte,Târfa l-a prins şi l-a aruncat în acvariul în care desfrâul creşte.Am întâlnit pe stradă târfa şi mi-a zâmbit uniform,Vedea realitatea printr-un monoclu diform,Din ochi i-a ţâşnit iubirea mutilată,Ca un mecanism din piele defect, de virtute epilată.

VISE

2009-03-04T11:11:00.000-08:00

Visele...le avem toti , si uneori visam chiar si cand stim perfect k nu se vor implini niciodata si chiar dak stim k nu au sens si poate si cand credem k niste prosti k cv sau cu cv visul nostru de a fi fericiti se va schimba si totusi e imposibil.Visam k sa uitam de suferinta e k o parasuta ce o uzam pt a reusi sa supravietuim acestei vieti plina de probleme ce incet, incet ne roade , ne distruge, si visele ce fac? Ne distrug mai mult.Atunci cand descoperim k lucrul sau persoana in care credem atat de mult nu e asa cum noi credem , visam ci total diferit. Atunci...tot ce am creat un jurul nostru, acel perete ce ne proteja , acea siguranta cade si ne trezim singuri intr-o lume mare si rea , ne trezim dintr-un vis , din ceva in care credeam si defapt nu exista.Doare...Traim si ne hranim cu sperante .

2009-03-03T11:08:00.000-08:00

O definitie a iubirii...nici makr nu exista...iar cei ce cred k o stiu...gresesc si asta pt k fiecare iubeste in mod diferit, si simtim in moduri diferite, eu iubesc..pasional,pun suflet incerc sa fac k cel de langa mn sa stea kt mai bn si cel mai important sa il fac sa stea bine cu mn...dar sunt unii...carora le e mai greu sa arate, sau sunt prea timizi sa zica cate un cuv frumos...iar asta ii blocheaza...in cazuri...asa partenerul se poate simti neglijat pt k el pune suflet si tot,dar nimeni nicum nu va sti cu adevarat ce se intampla cu sentimentele celuilalt

Amintire...

2009-03-03T10:49:00.000-08:00

Amintirile...ne urmaresc mereu orice am face orice am incerca...ne uramaresc in tot ce facem in tot ce avem in fapte,ganduri,obiecte orice chiar si cuvinte ce ies din gurile altor persoane.Amintirile ne raman si ne raman toate intr-o parte din noi, nu e bine sa fugim pt k ele ne urmaresc si o vor face vesnic.Unele dor,si dor mult dar rezolvarea nu consta in a incerca sa le uitam pt k oricum nu le vom uita niciodata ,dar exista o posibilitate si anume sa incercam sa trecem peste si sa ne dam seama k viata merge mai departe cu bune si rele.Probleme si fericiri.Totul face parte din noi,lucruri rele bune, noi suntem facuti din asta suntem facuti din faptele ,amintirile noastre,cuvintele ce le uzam in fiecare zi...si faptul e k ar trebui sa traim fiecare moment ca si cum ar fi ultimul si sa ne comportam cu persoanele k si cum le-am vedea pt ultima data...dar cn se gandeste la asa cv ??NIMENI.Toti traim k si cum ar fi cv normal..k si cum...eh...ce poate sa mi se intample tocmai acum?

Crezi k esti unic?

2009-03-01T12:21:00.000-08:00

Fiecare e unic intr-un mod sau altul dar totusi egal,fiecare gadeste divers si traieste fiecare moment in mod divers dar totusi suntem oameni cu totii si suntem facuti din acceasi material.Dc sa ne ranim unii pe altii? Dc sa nu stam aproape de cineva la nevoie? Facem razboiae k sa avem bani, dar se poate trai intr-un mod sau altul si fara, pt k nu sunt totul

Probleme normale

2009-03-01T12:13:00.000-08:00

Avem probleme toti,dar uneori ajungem la un punct in care simtim ca nu mai putem da inainte,k totul se prabuseste,k viata nu mai are sens, dar mereu vine cate ceva, cate un motiv,care poate fi si incomodant sau placut dar nedorit, credem ca viata nu are sens si totusi ceva se gaseste mereu,viata e o lupta ,in care mereu tot ea va invinge dar trebuie sa supravietuim sa tragem ca sa traim pt ca asta e adevaratul motiv al vietii, sa supravietuiesti, si sa nu te lasi prada problemelor, ce sunt normale, si le au toti,uneori pari singur si te simti un nimic dar nu uita k nu esti singur si k in lumea asta e cineva care sta mai rau decat tine .http://www.youtube.com/watch?v=fQZEMdV-moU Gandeste-te ca este cineva care are nevoie de tine, asa cum esti , si ca sunt persoane ce au trecut si ele prin ce treci tu, nu trebuie sa te simti singur, pt k dak ai nevoie de ajutor intotdeuna se gaseste cineva care sa te ajute dak si tu vrei sa fii ajutat.

2009-02-03T10:28:00.000-08:00

Unii...iubesc...fara k ei sa fie...iubiti...si asta e ceea..ce doare cel mai mult...dar viata nu se bazeaza doar pe asta ci si pe fericire....carepoate fi impartasita....cu dif persoane...colegi..prietenei...cu noi insasi....si...putem trage fericirea....din orice lucru...chiar s fara viata...din culori...plante....cer... picturi...fotografii....noi...cu ajutorul sufletului nostru si al imaginatie reusim sa dam viata ...la cv...cv kre pt unii poate fi neinsemnat dar...care pt noi...conteaza enorm....putem...iubi tot....putem trai fericiti..si cand..ma gandesc..k unii sunt kre ...chiar...vor sa renunte la viata....nu mi se pare prea..normal...pt k viata trebuie iubita asa...cum...putem iubi un ursulet de plush...dar viata inseamna mult mai mult...si unii totusi ajung so urasurasca...dc?pt?inteleg...k problemele...ne fac ganduri urate si chiar sa simtim k am vrea k in acel moment sa se termine...totul....dar....nu e atat de usor....si ....viata trebuie luata ....asa...cum e...pt k nimeni,..nu o sa iti mai dea vreodata ...sansa...dea mai trai....dak faci vreo greseala...suporti consecintele...si trebuie sa iti asumi....responsabilitatea.....viata....nu e o greseala....si toti avem...un scop...un obiectiv..pt care traim...si atunci cand iti doresti..sa nu mai fii...intotdeauna apare cv...care sa iti dea un motiv...de trait...viata...e o floare...ce rezista la vant...dar niciodata ....e cum era...prima...aceasta floare are nevoie de apa...k sa poata da inainte....viata are nevoie de sentimente....si trebuie protejata ..cat mai mult posibil...unii lasa...k viata sa treak p langa ei ..fara k makr sa isi dea seama...si se trezesc peste ani si ani k nu au realizat nimic...si k nu sunt pregatiti pt a trece ..de cealalta parte....nu au nimic ce sa lase...in urma...dc?pt..k atunci cand trebuiau sa ia atitudine nu au facut-o si au lasat k timpul sa fie folosit in alte scopuri....distractii inutile...exagerate...si tot felul se substante ...care pt ei ...ar fi trebuit sa dea fericire....sau....mai stiu eu ce senzatii...pt ei....interesante...dar distrugatoare...si dc sa nu faca cv bun? pt k le e lene....unii se gandesc la cv...constructiv...dar nu fac...pt k au frik...de consecinte...sau....poate....se lasa prada...placerilor....usoare....fra k sa stie k drumul cel stramt e ala care duce..la bn !